Zeul, intr-un chip anume
Titlu: Istoria filosofiei patristice
Autor: Claudio Moreschini
Istoria
patristicii este istoria argumentarii unui nou zeu. Pentru grecul filosof si romanul sceptic nu este deajuns sa mori pe cruce ca Fiu al lui Dumneazeu. O mie de ani de civilizatie nu se lasa convinsi de un sacrificiu sau rascumparare sau cum este numit pentru ca de aici incepe incalceala cuvintelor.
Prima impresie este ca Parintii Bisericii despicau firul in patru degeaba. De fapt ei nu faceau decat sa impuna noua filozofie si religie care vor domina si se vor extinde mai mult decat Imperiul Roman. Este un efort spiritual urias si din ciocnirea celor doua civilizatii (greco-romana cu cea iudaica) iese ceva…original, adica crestinismul.
Un efort care cred ca va interesa tot mai mult. Cu cat Occidentul isi va pierde locul central cu atat dialogul intre culturi va fi mai necesar. Patristica este rezultatul unui dialog. Crestinii inca nu aveau de partea lor armatele germane sau spaniole care sa crestineze neamurile cu forta. Deocamdata ei studiaza retorica si filosofia in scolile pagane pentru a-si insusi iscusinta necesara elaborarii doctrinei. Intr-un fel este cea mai inteligenta etapa a crestinismului.
Dincolo de problematica poate inactuala pentru multi dintre noi, ce ar putea sa intereseze pe omul contemporan este viclenia si subtilitatea acestor scrieri. Unele dintre ele, pentru ca mai sunt si sfinti parinti care scriu foarte prost (Chiril al Alexandriei este pentru mine un exemplu in acest sens).
Dar subtilitatea si viclenia in acea cultura antica inseamna eruditie si cunoasterea adversarului astfel incat sa scoti din compromis maximul posibil. O lupta de preferat oricand folosirii armelor.
Efortul este cu atat mai mare si mai de studiat cu cat pentru prima data in istoria cunoscuta zeii vizibili a milioane de oameni sunt inlocuiti cu un zeu invizibil. Este undeva asemanator cu “cruciada” corporatiilor din secolul XX doar ca procesul este invers: milioane de oameni vor crede in obiecte palpabile (Coca-Cola, Ariel etc) in locul celor invizibile.
Ultimele articole in carti
Facebook comments:
Din fericire cartea asta inseamna mai mult de atat. In mare parte e adevarat ce ai scris. Adica senzatia mea e aceeasi: Sfintii Parinti imprumuta abil un vocabular filosofic. Nu o fac insa cu ”viclenie” ci doar fiindca era singurul vocabular disponibil. Probabil ca astazi ar fi facut uz de ”armele” fenomenologiei sau post-umanismului.
De acord, cartea inseamna mai mult.
. Totusi o mare civilizatie cum este crestinimul mult timp si-a pus izvoarele de inspiratie la index.
Viclenie am numit acceptarea anumitor elemente din lumea antica pentru a rasturna apoi intregul si a-l face pierdut. Platonismul crestin nu mai are de-a face cu cetatea greaca, este un element rupt de pamantul din care s-a nascut. S-au folosit de Platon pentru ca era cunoscut si l-au putut “mesteca”. Cu Aristotel a fost mai dificil. Redescoperit prin arabi, Aristotel va fi “prima renastere” a Europei pentru ca medota lui de cercetare este studiul naturii, contactul direct cu obiectul (fac referire la scrierile lui de stiinta).
In plus crestinii frecventeaza scolile filozofilor pe care 2-3 secole mai tarziu le vor inchide. Vor pastra manuscrise pretioase dar vor lasa sa circule doar cele convine. Pana si Platon a fost “uitat”: Gemistos Plethon il va aduce in Florenta odata cu Renasterea si va prilejui redescoperirea lui.
Sa zicem ca ar fi si “viclenia istoriei” de vina
Da, din pacate asa este. Ce ma nedumireste este ca nici pâna în momentul asta nu s-a încercat (în teologie) o recuperare onesta a respectivilor filosofi sau a filosofiei în genere. Nu mai vorbesc de alte orizonturi: psihologia, sociologia, fizica moderna – toate astea sunt ignorate cu buna stiinta. Lucru pe cât de nefolositor (gândirea umana evolueaza totusi) pe atât de inutil (cercetarea naturii nu va putea fi stopata).
Teologia va ramâne singura cu sine. Mi se pare absurd si falimentar.
Asa este, aceasta carte chiar inseamna mai mult decat atat insa si eu am aceiasi nedumerire ca “MB” eu cred ca are dreptate, ca daca nici pana acum nu au incercat o recuperare a respectivilor filozofi, restul orizonturilor precizate de “MB” mai sus, eu cred ca chiar sunt ingorate, este parerea mea.