Am inceput acum 3-4 zile sa citesc Gabriel Garcia Marquez, O viata, de Gerald Martin. Sunt curios cum poti sa-l povestesti pe cel care povesteste magic.
Am inceput cu inceputul dar acum sunt pagini pe care le sar. Cartea e buna, documentata, muncita, dar paginile tot le sar. Pentru ca pe un atat de bun povestitor nu-l poti povesti. Nu poate fi el cel despre care se scrie: Marquez e de fapt un text complet, suficient siesi, care nu poate fi repovestit. Marquez nu poate fi personaj decat in propriile lui povestiri.
Normal, citesc in continuare dar am sentimentul ca e despre altcineva, ca nu il recunosc in niciuna din intamplari. Tot astept fie ca ordinea naturala sa se risipeasca, fie ca personajul sa ajunga undeva la exces. Asa cum se intampla si in cartile lui.
Si mai e o ciudatenie: nu prea ma intereseaza ce s-a intamplat pana la 30 de ani, ci ce se intampla dupa. In ritmul asta, cand o sa ajung la 60 de ani, o sa citesc doar despre oameni care au reusit sa supravietuiasca pana la 80.
10 Responses
Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.
La fel am patit eu cu Fowles. Am stat o vreme in Germania si nu gaseam prin librarii prea multe carti in engleza, asa ca am comandat de la Amazon primul volum din jurnalul lui Fowles. Care e… ok, e foarte detaliat, dar cumva prea apasator, un pic altfel decat imaginea pe care mi-am facut-o eu despre el citindu-l. Asa ca, urmatorul volum nu l-am mai luat…
Cred ca m-a influentat si lectura unui veac de singuratate, in paralel. Am terminat-o aseara si ‘mi-era clar ca o preferasem biografiei. Acum as vrea sa le recitesc pe toate.
pai nu inteleg de ce sa cumperi cogeamitea cartoiul cand poti lua volumul unu de memorii ca sa te lamuresti ce si cum.
E o varianta, dar in cartoiul asta se povestesc si amanunte politice, reactii literare, sociale, unele cu valoare de document.
E descris un context mai exact, care ma intereseaza mai mult decat despre autor, pe care il regasesc in romanele lui.
O sa incerc sa fac si eu rost de ea… Revin cu pareri care mai este cazul
Eu nu-l recunosc pe Saramago in cartea lui de memorii, parca e scrisa de un debutant (doar arareori sclipeste ceva din maiestria lui, putin si scurt).
@Vlad
.
Cred ca autobiografia este un gen, o poveste conventionala despre sine. Iar Saramago de pe acest taram nu a mai putut scoate mare lucru.
Ca gen literar autobiografia trebuie sa scape din multe capcane ca sa se reinventeze cu fiecare scriere. Altfel e posibil sa-ti faci viata plictisitoare scriind despre tine
Hee.. mi-a placut ultimul tau gand razlet
inca nu m-am apucat de biografia scrisa de Gerald Martin, dar autobiografia/jurnalul am citit-o ca pe una dintre cartile lui…
@michael
Acum, dupa ce am citit mai mult, pot sa spun ca ambele se completeaza fericit. Gerald Martin a suplinit stilul printr-o documetare uriasa.