Mi-a placut un post scris acum o saptamana de Dragos, de fapt o lista cu 100 de carti ne-celebre pe care ar trebui sa le citesti ca pasionat de literatura. Desi nu-mi plac listele, autorii se recomanda unuii pe altii prin ceea ce scriu mai bine decat o putem face noi, totusi lista cuprinde carti cu un farmec aparte, aducator de aventura si descoperiri imbucuratoare. E bine de urmarit lista aceea.

Recent am citit doua carti care mi-au placut foarte mult: Himera si Harun si Marea de Povesti. De la ele am ramas cu intrebarea, pe care si-o pun si autorii, de unde vin povestile? Exista un astfel de loc magic? Raspunsul lui John Barth este postmodernist, o poveste naste alta poveste si tot asa la infinit, nu neaparat linear, o poveste se poate intoarce la o poveste mai veche si astfel o transforma.

De la el am aflat ca Seherezada stia povestile din o mie  si una de nopti de la un scriitor care citise o mie si una de nopti si-i ii placuse atat de mult de povestitoare ca a vrut sa o intalneasca. Si a intalnit-o ca sa-i povesteasca povestile pe care ea le povestise deja, nebunie curata, dar asta e literatura!

In Harun si Marea de Povesti chiar exista un loc magic de unde vin povestile, este a doua luna a pamantului (daca voi nu o vedeti inseamna ca nu va plac povestile, copiii o vad) si pe luna aceasta este in Ocean plin de povesti care se amesteca, se nasc una din alta, se combina la nesfarsit. Si mai exista si o Sursa a povestilor care trebuie aparata de Harun, eroul povestirii, trebuie aparata pe viata si pe moarte pentru ca fara povestiri orasele oamenilor se transforma in fabrici de tristete.

Acestea sunt raspunsurile date de John Barth si Salman Rushdie. Profit de ocazia despre care am vorbit pe blogul Nemira si va pun si voua o intrebare:  De unde credeti ca vin povestile? Trei dintre raspunsuri vor primi la alegere cate o carte din colectia Babel, colectie de literatura contemporana din care face parte si Himera, de care vorbeam mai sus.