Un site peste care am dat de curand este academicearth. Nu mi-am format asa o parere despre el, nu am vazut decat 4 clipuri, dar e promitator. Siteul acesta impreuna cu mai cunoscutul ted.com te scuteste de taxele de scolarizare daca ai talent sa desenezi o diploma.
Aici e un articol care zice ca in Rusia nu mai exista o mare literatura. Suna cam trist dar sunt convins ca va aparea un scriitor rus care sa infirme treaba asta. Era sa zic de Dovlatov, dar el a avut succes in SUA.
Restrictii legate de drepturi de autor se pare ca inceteaza pentru scrierile lui Nabokov. Manuscrisele lui vor putea fi citite cu conditia sa-ti iei deocamdata bilet de avion: Vladimir Vladimirovich Nabokov Papers.
Neagu Djuvara la radio RFI, o frumoasa poveste despre civilizatii si alte omenesti intamplari din istoria cea mare: Neagu Djuvara RFI.
Update: Si acest blog care si-a ales o nisa foarte buna, oportunitati pentru artisti.
Nu am scris de aproape o luna aici. Am avut prea multe carti dintr-o data si numai am citit. De fapt am frunzarit, pentru ca avand mai multe carti devine problematic pe care sa o citesc prima.
Chiar, exista istorie adevarata? Djuvara raspunde la intrebare foarte frumos in cartea cu acelasi nume. Carticica (are numai 144 de pagini si se citeste pe nerasuflate) mi-a placut din doua motive.
Primul este felul cum autorul foloseste metode precum fenomenologia sau hermeneutica in cercetare si argumentare. Reuseste astfel sa ne ofere un exemplu reusit de “filosofie pusa la treaba” in contrast cu perceptia generala ca filosofia e doar dezbatere fara rezultat.
Al doilea este felul cum apropie istoria de arta. Normal, un istoric trebuie sa se documenteze foarte serios si sa aiba metode cat mai stiintifice in stabilirea datelor, epocilor etc. Dar cand va prezenta rezultatul cautarii va trebui sa aiba ceva talent ca sa reinvie trecutul. Adica va trebui sa aiba “emotie istorica” !
Este pentru prima data cand citesc aceasta sintagma. Redau intocmai definitia autorului:
“Aceasta este emotia istorica: abolirea, timp de o clipa, a eului prezent si retrairea intensa, in simpatie, a unui moment din trecutul altora.”
Djuvara pleaca de la propriile experiente. Din cauza mirosului de mimoze isi aminteste o iubire adolescentina. Retraieste in timpul vizitei la stomatolog aceasta iubire si pleaca de acolo foarte emotinat ca si-a amintit de Ea. Regreta ca nu a urmat-o pana la capatul lumii. Ajunge acasa si scotoceste dupa jurnale din acea vreme. E dezamagit. Ce scrie in jurnal despre iubirea contemporana nu se compara cu ce traieste el acum, dupa multi ani. Ce scrie in jurnal e palid si face ca trecutul sa para neadevarat. Ce isi aminteste el e viu. De aceea scrie “gradul de veridicitate al unei fasii din trecut retraite depinde de intensitatea emotiei care i-a insotit resuscitarea”. Cu alte cuvinte degeaba ai hartoagele daca nu ai pasiunea. Cam asa devine adevarata istoria (repet, Djuvara nu exclude documentarea minutioasa).
Nu sunt un priceput in filosofia istoriei insa cartea m-a sedus. Mai ales ca exclude determinismul si ideile lui Marx cu totul. Astfel Djuvara aduce istoria, pentru noi romanii, inapoi la firescul ei.
