Rusia nu e chiar a lui Putin dar in mod sigur, dupa cum reiese din carte, e a lui si a prietenilor lui.

Autoarea, jurnalista Anna Politkovskaia, a fost asasinata in 2006, nici acum nu se stie de cine.

Cateva cazuri.

M-a impresionat portretul comandantului de submarin nuclear. Un comandat sarac si subnutrit, cu uniforma ponosita,  mandru ca este la comanda unui submarin modern dar asteptand cu infrigurare pachetul cu mancare de acasa din Ucraina.

M-a socat dimensiunea coruptiei in sitemul judiciar. La un moment dat, judecatorii, platiti de ambele tabere,  au dat sentinte egale si total opuse. S-a ajuns sa se infrunte politia cu jandarmeria ( a se citi un grup mafiot cu altul) , fiecare cu dreptatea in buzunar, semnata si parafata.

E uimitor ca si in ziua de azi, un pic mai la Est, oamenii sunt ridicati din casa pentru ca numele lor este suspect. Dupa atentatele cecenilor, un profesor este arestat, batut si obligat sa marturiseasca ca este terorist cecen. La dovezile prietenilor a reiesit ca e… tatar si i-au dat drumul. Aveau nevoie de un cecen.

Un criminal de razboi (razboiul din Cecenia), desi dupa 3 expertize psihiatrice a fost considerat responsabil pentru faptele lui, a patra expertiza, de la Moscova, il gaseste “temporar iresponsabil in momentul crimei”. Motivul? Traume din copilarie… Motivul previzibil: nu se accepta ca Armata ar putea gresi.

Si lista poate continua cu intamplari tragice sau de un umor negru. E mai mult o carte document, o suma de cazuri menite sa arate distanta dintre retorica oficiala a Moscovei si traiul de zi cu zi al rusilor.

Dupa ce o citesti nu poti decat sa fii bucuros ca noi romanii nu excelam nici in bine, nici in rau. Am ramas la filosofia lui “nici asa, nici asa”.

Titlu: Epoca Postbelica, o istorie a Europei de dupa 1945.

Autor: Tony Judt.

De vreo doua luni, pe langa alte carti pe care le citesc, ma opresc la aceasta istorie a Europei de dupa 1945 si recitesc din ea capitole intregi. Cred ca am citit-o de trei ori pana acum.  Motivul: e o carte de istorie care te prinde, e scrisa cu nerv si cuprinde povestea Europei in intregul ei, cum noi nu am stiut-o prea bine nici dupa 1989.

Cateva “teme”.

Image via Wikipedia

Ocupatia sovietica. Noi nu am avut cum sa scapam de rusi.  Se stia ca acolo unde e Armata Rosie (Romania, Polonia, Cehia etc) nu mai ai ce face. In vremea aceea occidentalii se temeau sa nu ajunga rusii la Atlantic. Ii ingrijora soarta Parisului si a Romei, nu a Bucurestiului.  Nu ne-a tradat nimeni. Vidul de putere lasat de caderea si prostia nazistilor trebuia umplut de cineva.

Foste puteri. Interesant de urmarit mai este si destramarea imperiilor coloniale britanice si franceze. Francezii s-au luptat in Indochina pe banii americanilor si au pierdut. Britanicii s-au retras pasnic si resemnat (cu exceptia Palestinei si a incidentului Suez). Oricum, nu mai aveau bani sa plateasca facturile coloniilor: ambele tari traiau pe credit american. Cei mai comici erau francezii: antiamericani si de stanga, mancau cu sarg painea capitalista luata pe creditul SUA.

Surprinzator. In Vest, in anii 50 si 60, statul a vea un cuvant greu de spus in bunastarea oamenilor. Austria, Suedia, Anglia erau considerate state asistentiale (adica ajutau cetateanul sa o duca mai bine) si detineau un rol economic important. In Anglia privatizarea a inceput in anii ’80 (cel mai tarziu) odata cu venirea lui Margaret Tatcher. La noi Iliescu nu vroia sa privatizeze ca sa se dea englez .

Image via Wikipedia

O curiozitate. In anii revolutionari  ’67-’68, tinerii vest-germani extremisti (asa zice in carte) erau atrasi de RDG (jumatatea comunista a Germaniei). Li se parea ca acolo ar fi mai bine. Noroc ca a aparut Soljenitin cu Arhipelagul Gulag, altfel vesticii s-ar fi mutat in Est.

Birocratia in UE. Daca va intrabati de ce UE arata acum atat de “birocratic” este si vina francezilor (sau englezilor prin absenta). Anglia a iesit din razboi cu un foarte bun prestigiu dar a refuzat proiectul european (au aderat abia in 1975 cred). Astfel francezii au devenit “vioara intai” si au facut ce au stiut ei mai bine: birocratie.

Caderea comunismului nu este chiar un merit occidental.  Vestul nu s-a implicat la Praga si Budapesta cand au intrat tancurile sovietice si nu ar fi facut-o nici in ’89. Rusii au avut un merit mai consistent . Nu mai aveau bani, Estul Europei era deja indatorat la Vestul prosper  si Moscova vroia reforme chiar la ea acasa.  Asa ca imperiul sovietic s-a destramat “neasteptat”: nici Gorbaciov nu intentonase asa ceva dar nu mai avea ce face. Doar in tarile baltice au trimis armata ca sa le readuca la maica Rusia, dar fara efect.

Masacrul de la Srebrenita. Pasivitatea Vestului este si mai vizibila in Balcani, dupa ’89. Milosevici, care vroia o Serbie putenica, si-a facut de cap cat a vrut. Un exemplu este masacrul de la Srebrenita. Acolo era considerata o zona sigura, sub protectorat olandez (prin ONU), unde se adaposteau refugiati musulmani. Olandezii au refuzat suportul aerian pentru propriile lor trupe.  Asfel 400 de olandezi au depus armele iar sarbii bosniaci au venit, au luat vreo 7000 de musulmani bosniaci (printre care si copii de 13 ani) si i-au impuscat. Cel mai mare masacru din Europa postbelica, intamplat chiar langa noi.

Olandezii au plecat linistiti acasa. Noroc ca au venit americanii, bagareti ca intotdeauna si au rezolvat problema bandelor de sarbi. E limpede ca nu prea te poti baza pe aliatii europeni, mai ales atunci cand sunt inarmati: se tem sa nu provoace suferinta (e vorba de spiritul lor de toleranta:D) si depun armele exact cand nu trebuie.

Mai sunt descrise cu amanuntime in cele peste 800 de pagini formarea UE, perioadele de saracie si prosperitate, sovietizarea estului, istoria Europei de Est dupa ’89, unde aparem si noi cu un Iliescu fost comunist si adept al trecerii lente la economia de piata.

Desi lucrurile au mers nesperat de bine si Europa si-a revenit din traumele razboiului (in unele zone dupa 45 de ani, cum a fost in Romania), impresia mea este ca fara americani, europenii s-ar fi descurcat foarte greu sau deloc. Planul Marshall, prin care SUA a ajutat Europa, nu a fost o investitie la bursa ci pur si simplu paine pentru copiii greci infometati, zahar pentru ceaiul englezilor, pachete de supravietuire pentru germani. Europenii s-au distrus singuri si fara americani nu si-ar fi revenit prea curand sau ar fi devenit o provincie a URSS. Un exemplu este Europa de Est. Dupa ’89 nu a existat un plan comun de refacere si fiecare s-a descurcat cum a putut: Bulgaria si Romania cel mai prost. Si acum avem carute ca sa facem agricultura de secol 19.

“Spre deosebire de memorie, care se confirma si se consolideaza pe sine, istoria contribuie la dezvrajirea lumii. Mai tot ce are ea de oferit este incomod…”

Tony Judt.

In acest caz cartea de fata contribuie la dezvrajirea Europei. Nu cu intentia de a deveni sceptici, ci lucizi. Bunastarea e fragila, pacea la fel. Sa ne bucuram cat mai sunt si le mai putem pastra.