Cum mai este in Rusia? Rusia e prea mare pentru a putea raspunde. Mai bine ramai in Rezervatia Puskin, de unde Dovlatov stie sa povesteasca scurt si cu miez.

Un scriitor alcoolic vine la casa memoriala Puskin (conacul este de fapt un parc urias, rezervatia puskin) ca sa lucreze pe timpul verii ca ghid turistic. Incearca sa-si puna ordine in viata, reuseste pana la un punct, cand nevasta se hotaraste dupa 10 ani de convietuire si certuri sa plece in America. El se reapuca de baut. Cam asta ar fi naratiunea. Deliciul sta in alta parte.

Ce trebuie sa faci ca sa lucrezi ca ghid in rezervatia puskin? Sa rapunzi la intrebarea “Va place Puskin?”. Iar daca iti place, sa explici de ce. S-ar putea sa crezi ca e nevoie de un raspuns complex: improvizezi unul cu referinte de epoca la Goethe, Byron etc dar raspunsul este mult mai simplu si vinde din partea unei doamne angajate pe care oricum, Goethe o deranjeaza daca il pomenesti alaturi de Puskin. Raspunsul este asa (se rosteste convingator): “Puskin e mandria noastra! Nu e doar un mare poet, e si un mare cetatean!”. Simplu!

Memorabile sunt si scenele cu betivul rus care cunoaste omul dupa felul bauturii consumate: “Anul trecut au stat niste evrei. N-am ce zice, oameni civilizati… Nu tu lac de mobila, nici tu odicolon… Numa’ vin alb, rosu si bere… Eu, personal, ii respect pe evrei.” Betivul nu-si da seama de valoarea banilor pana nu-i converteste in bautura, asa se evalueaza pretul camerei de inchiriat.

Amestec de abrutizare si gingasie. In casa distinsei gazde, ghidul isi aduce nevasta. Se gandeste cum sa acopere geamurile ca sa se intample minunea. Si declara inaintea momentului: “Suntem casatoriti de 10 ani si eu tot mai mor de frica. Ma tem ca Tania isi va smuci mana si va spune:<<Asta mai lipsea!>>”. Totul sub un acoperis gaurit, cu un betivan in camera alaturata.

Nu i s-a publicat nici o carte, simte ca si-a ratat viata, ca nu poate sa-si convinga nevasta sa stea, au devenit straini pe buna dreptate. Cu atat mai naturala este dulcea alunecare in uitare si alcool, sentimentul detasarii totale de timp si spatiu (cand se trezeste nu mai stie ce data este).

Scriitura este inteligenta si surprinde in putine randuri falsitatea sau tragismul situatiilor, de la cultura facuta de dragul culturii pana la alcoolism sau destine ratate. Cartea e aproape o colectie de schite, de caractere sumar si puternic descrise, toate de efect. In acelasi timp, cartea te face sa traiesti intens: simti odata cu autorul ca mai este o speranta, firava, iti revine simtul umorului si al ironiei pentru ca apoi sa recazi in nepasare si uitare de sine, ramane doar disperarea.

Despre Dovlatov se gasesc destul de putine. Se pare ca este un scriitor foarte apreciat in Rusia de azi. El a fost publicat prima data in S.U.A unde a emigrat in 1978. In cei doisprezece ani traiti aici publica 12 carti si moare.

Au mai scris despre carte:

terorista.ro – Un rus

Citeste despre alte carti.