gustul cireselor

De la o vreme nu mai am telecomanda. Si nici nu-mi caut una noua ca nu prea am ce face cu ea. Insa niste filme tot mi-au atras atentia (am vazut o ecranizare pentru piesa “Visul unei nopti de vara“). Am vazut e mult spus.

Incantat de imagini si intamplari, cand mi-era lumea mai draga, brusc intrau in scena gazele din burta pe care ni le vantura cei de la Danone. Apoi, un detergent pentru toaleta, Bref mi se pare, e asociat cu imaginea elefantului si ridica trompa dupa ce tragi apa (mi se pare dezgustator pentru mine si umilitor pentru poporul elefantilor sa fie bagati in treaba cu toaleta).

Mai departe am aflat ca daca nu-mi fac pensie la ING am sa ajung un cersetor. Ce-i drept, bine imbracat, (multumesc ING!).

Un clip m-a ingrozit: o sala plina de oameni se ridicau in picioare ca sa aplaude un detergent!!! Oare asa il cheama pe noul dictator, Persil? Aia aplauda (mi se pare umilitor sa pui OAMENI sa aplaude un detergent banal) si clipul se sfarseste apoteotic, o data persil, mereu persil. Niciodata persil, adaug eu.

Apoi un baiat, la inceput simpatic care canta pentru Joe. Nu e un tip, e o inghetata. Reclama s-a sfarsit cu niste gagigi care il inconjurau pe tanarul asta, acum antipatic si fericit. Nu am inteles de ce trebuie femeile sa danseze pentru o inghetata. Nu am sa mai cumpar niciodata Joe.

Alte clipuri hidoase. Niste tipi au activitati de milionari si arata tineri, vigurosi. De la spate. Din fata arata batrani si urati. Urati din cauza luxului, care, nu stiu de ce, nu se potriveste cu batranetea. Am spus lux, nu bunastare. Clipul vrea sa ne arate cat de buna e o pensie privata, dar eu la batranete nu vreau nici masini luxoase si nici schiat in Alpi. Mi se pare de prost gust sa ma ademenesti cu un porcoi de bani, parca as juca Caritas, traiesc mai rau la tinerete, dar sa vezi la batranete, numai pe schiuri o sa stau.

Altii dau navala peste tine in aeroport si te intreaba cum stai cu dintii. Esti luat la control. Ideea e ca nu ai dintii sanatosi, deci trebuie sa cumperi pasta lor de dinti. Daca vreunul din astia indrazneste sa se ia de mine pe strada, asa din senin, sa ma puna sa casc gura si pe urma sa faca misto de mine ca nu ma spal pe dinti cum trebuie, il plesnesc. Cu riscul de amenda. Iar pasta aia, Blendamed, sau cum s-o scrie, am s-o ocolesc cat pot, aia sunt mai rau decat politia vamala.

Nu stiu precis cine are ideile astea minunate ale clipurilor de publicitate. Am auzit ca exista niste directori de creatie gras platiti care sunt in mare voga. Mie mi se pare ca tipii astia scot mai mult tampenii. Trebuie sa fii sonat sa bagi umbra elefantului in toaleta si dupa ce tragi apa sa ridice trompa. Oare directorului de creatie respectiv i se ridica trompa dupa ce trage apa??? Oare sa asteptam o continuare gen “Umbra elefantului la Cozia” poem national despre ce bine e sa cumperi Bref in sticle de plastic cu gat in forma de trompa?

Domnii astia care sunt proprietari de fabrica, de marci, care comanda reclamele astea, nu au deloc simt estetic? Pana la urma cateva din clipurile aste a de prost gust erau bagate in timpul unei piese de William Shakespeare, trebuie sa dai dovada de ceva imaginatie ca sa nu te faci de ras cand combini Shakespeare cu detergenti.

Domnilor actionari nu va mai lasati pe mana directorilor de creatie, astia nu vor decat sa va ia banii, cu pretul oricarei tampenii. Scoateti proiectele la liber, faceti concurs, sunt o multime de tineri talentati care ar avea idei mai bune cum sa combine teatrul cu detergenul, daca tot vreti sa va bagati reclama intro-o piesa de teatru.

Am ajuns la concluzia ca o telecomanda este indispensabila, chiar daca te uiti la televizor 10 minute sau o zi. Pentru ca trebuie sa ocolesti o gramada de tampenii. Nu ma mai uit la Shakespeare la televizor. Dauneaza nervilor.

This entry was posted on Sunday, June 17th, 2007 at and is filed under note albastre. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.