Skip to content

Face a Book la o sticla de vin

Luni am aflat ca sunt unul dintre castigatorii Face a Book, o initiativa  a Librariei online Humanitas. Ieri seara  (marti) am primit si obiectul miraculos, un iPod si 3 audiobookuri, la absinteria Sixtina.

Au fost o placuta surpriza  premiul (inca invat sa-l folosesc :) ) si intalnirea. Paul (Lib. Humanitas) a facut prezentarile, absinteria a pus un vin rosu la bataie si restul a mers de la sine. S-a vorbit despre carti, teatru, pisici, actori, linii de autobuz, marile teme, micile obsesii. Si vinul era tare bun!

Recenzia care m-a dus la intalnire este “Existenta poate fi masurata, fericirea aproximata”, despre O zi din viata lui Ivan Denisovici. Vinul l-am baut si in cinstea autorului, Aleksandr Soljenitin, sa se incalzeasca dupa frigul Siberiei acolo unde o fi el.

Felicitari pentru initiativa si eveniment Librariei Humanitas!

Postat in carti, note albastre.

October 7, 2009

4 comentarii

Amintiri din Epoca de Aur

porc_03

Am vazut vineri Amintiri din Epoca de Aur si am ras cu pofta, cum nu rad la comediile americane. Partea buna e ca americanii au sa rada la acest film desi probabil nu ii vor prinde tot farmecul.

Fiecare legenda urbana  (filmul e alcatuit din 4 scurt metraje) e un prilej de retraire. Umorul are farmec pentru ca e involuntar: scenele sunt atat de bine facute ca ai impresia ca asa era lumea si uite, felul cum era lumea aceea acum ne face sa zambim, un pic amarui, dar e zambet.

E meritul lui Cristian Mungiu ca adauga memoriei comunismului umorul necesar.   Pe langa Memorialul Durerii aveam nevoie de aceste legende urbane ca sa pastram viata din afara interogatoriilor si inchisorilor, din afara fabricii, minelor sau dramelor casnice. Iar acest trai avea multe, multe absurditati amuzante.

E  de  vazut pentru ca Mungiu reuseste sa faca un film despre noi romanii intr-un limbaj cinematografic limpede. Cu atentie la amanunte, cadre memorabile si continut autentic romanesc se incheaga un film digerabil cred eu de toata lumea. La filmele romanesti premiate am vazut oameni iesind din sala dupa o jumatate de ora. La acest film nu se va intampla. Cu aceste amintiri nu numai ca putem fi cunoscuti, ci si savurati.

Un clip cu cateva imagini din ultima legenda a filmului, cea a politistului lacom.

Postat in filme. Taguri .

October 4, 2009

5 comentarii

Articole, interviuri si basme

Incep cu un exemplu superb, despre cum filosofia prost citita poate avea un efect contrar, adica intunecarea mintii. Exemplul il gasiti aici unde Sorin Lavric simte nevoia sa observe ca Marquez nu are orizont filozofic. Ma intreb daca “bietul” Marquez o fi cautat vreodata  orizontul asta himeric. Mentionez ca am studiat filozofia dar nu m-am gandit inca in prostia mea ca ar trebui sa fac din ea un criteriu de judecata pentru literatura. Articolul lui Lavric il pastrez la mapa, e o sursa buna de bancuri.

Am citit un interviu cu Gerald Martin, bigraful lui Marquez, pe nou lansatul blog al editurii Litera. Interviul e misto, blogul mai e de lucrat la transparenta, multe posturi nu inteleg de cine sunt scrise.

Dupa mai bine de 20 de ani mi-am amintit de cartile ilustrate pentru copii. Multa vreme nu am avut televizor (ca si acum) si ma uitam fascinat la ilustratiile din cartile cu basme. Care aveau, pentru ca, oroare, pe vremea comunismului s-au editat si multe carti de basme fara ilustratii.

La originea genului de ilustratie preluat si in basmele editate la noi s-ar parea ca este Edmund Dulac, descoperit “pentru mine” pe un blog feeric. O galerie de basme, aici.

In Dilema Veche, despre o carte pe care am citit-o si eu recent, Barbarii, de Alessandro Baricco. Cartea e seducatoare, chiar daca esti de acord sau nu cu ea, pentru ca e o rafinata descriere a lumii noastre grabite si  superficiale.

Postat in carti, note albastre.

September 20, 2009

5 comentarii

Existenta poate fi masurata, fericirea aproximata

Ed. Humanitas

O zi din viata lui Ivan Denisovici de Aleksandr Soljenitin

Pasii sunt simplii. Suhov se scoala de dimineata cu putin inainte de apel si numera minutele pe care le mai are de stat la caldura, pe prici, cum se numeste in lagar patul detinutului. Sunt minute esentiale pentru ca afara sunt -30 grade (in baraca suntaproape 0 grade)

Dupa apel Suhov dramuieste cu grija cele doua sute de grame de paine: o parte va fi cusuta in saltea, o partea va fi mancata cu grija, cat mai incet cu putinta, ca sa simta fiecare frimitura. Este important sa ai o rezerva de paine.

Drumul pana la locul de munca dureaza aproximativ o ora. Nu trebuie sa fie mai mult, nu trebuie intarziat, altfel picioarele incep sa inghete si ziua e pierduta. Iar el are un paslar, stangul, cam vechi si frigul musca mai repede.

Ivan Denisovici (Suhov) a reusit sa faca rost la pranz de doua strachini de zeama in plus. Seful de echipa ii lasa si lui una, e respectat, merita pentru ca e un bun muncitor, isi face norma. O strachina de zeama in plus, fierbinte, inseamna ca azi a mancat mai mult decat ieri. Ziua se anunta buna. Are si ceva bani, deseara va putea cumpara tutun, deci poate imprumuta de o tigara. Trage cu grija in piept aroma tutunului: asta inseamna ca azi poate fuma spre deosebire de ieri, cand nu avea fir de tutun.

Zidul pe care il are de facut pe santier are 4 metri lungime si vreo doi jumate inaltime. Trebuie bine stiut cat e de munca si cat se poate munci. O norma neindeplinita inseamna mai putina mancare. Mai putina mancare inseamna mai putina viata. Trebuie masurat cu grija, iar aici seful de echipa e omul important. El se bate pentru echipa, pentru norme. In lupta pentru supravietuire daca iti faci norma si ceva in plus mai primesti 200 de grame de paine la portia zilnica.

Iar la intoarcere, ce fericire, colegul de echipa il lasa lui portia de zeama chioara pentru ca a primit pachet de acasa. Aceasta zi din viata lui Ivan Denisovici a fost una aproape fericita. Cel putin asa gandeste el la finalul cartii cand molfaie felia de salam (un adevarat festin) primita cadou.

Pentru unii poate fi o concluzie amara (ce a ajuns rusul in secolul XX) sau ironica.  Dar nu cred ca este asa. E o concluzie optimista. Daca Ivan Denisovici nu ar fi masurat cu atentie necesarul minimei existente, nu ar fi stiut sa fie fericit. Orice surplus ar fi fost un prilej de animalitate si regret. Asa, el a rezistat. Altii au murit in frigul Siberiei.

Ivan Denisovici este multumit pentru ca stie ca a mai supravietuit o zi. E o zi buna dupa toate masuratorile: portii duble de mancare, doua tigari fumate, tutun pentru alte 12 tigari in buzunar, paine la saltea, norma indeplinita, o felie de salam seara, ce vrei mai mult?

Ivan Denisovici a stat 8 ani in lagar. Mai are 2. Despre viitor nu  poate spune nimic, speranta nu mai poate fi masurata.

–>

O zi din via?a lui Ivan Denisovici O zi din via?a lui Ivan Denisovici

Aleksandr Soljeni?în

Postat in carti, internet. Taguri , .

September 7, 2009

5 comentarii

Ce face dracul acum?

La sfarsit de saptamana am citit un text frumos, o balada-raspuns scrisa de Veronica ca urmare a intrebarii de pe blogul Nemira: Ce face dracul acum?.

Un fragment:

“Mda, dar unde sa-l gasesc,
Cum sa fac sa-l „spovedesc”?
Pe ce cale s-o apuc
Sau aici cum sa-l aduc?
Ia-o, zau, pe ”calea rea”
si-o sa-l ai în coasta ta,
Zice gandul fistichiu
si atunci, deodata, stiu!
Pai tu, gândule ciudat,
Mi te zbenguiesti prin cap
Fiindca te-a trimis, anume,
Tartorul al mare-n lume.
si apoi, sa vezi trasnaie,
Îl si vad, ca-ntr-o vapaie,
Negru, cum e orice drac,
Dar cu papion ai frac.
Deh, s-a pus la patru ace
Ca sa nu îi zic: „Piei, drace!””

Postat in note albastre.

August 17, 2009

5 comentarii

Viata lui Marquez

gabrielgarciaAm inceput acum 3-4 zile sa citesc Gabriel Garcia Marquez, O viata, de Gerald Martin. Sunt curios cum poti sa-l povestesti pe cel care povesteste magic.

Am inceput cu inceputul dar acum sunt pagini pe care le sar. Cartea e buna, documentata, muncita, dar paginile tot le sar. Pentru ca pe un atat de bun povestitor nu-l poti povesti.  Nu poate fi el cel despre care se scrie:  Marquez e de fapt un text complet, suficient siesi, care nu poate fi repovestit. Marquez nu poate fi personaj decat in propriile lui povestiri.

Normal, citesc in continuare dar am sentimentul ca e despre altcineva, ca nu il recunosc in niciuna din intamplari. Tot astept fie ca ordinea naturala sa se risipeasca, fie ca personajul sa ajunga undeva la exces. Asa cum se intampla si in cartile lui.

Si mai e o ciudatenie: nu prea ma intereseaza ce s-a intamplat pana la 30 de ani, ci ce se intampla dupa.  In ritmul asta, cand o sa ajung la 60 de ani, o sa citesc doar despre oameni care au reusit sa supravietuiasca pana la 80.

Postat in carti. Taguri .

August 10, 2009

10 comentarii

Reinnoirea literaturii

” Si cand literatura devine periculos de literatura,  cand marii naratori sunt inlocuiti de manipulatorii de cuvinte, cand marea magie se transforma in magie de music-hall, survine un impuls vital care o salveaza de la pieire. Ori de cate ori Bizantul ne ameninta cu sfarsitul artei din exces de sofisme, sunt primitivii cei care vin in ajutorul sau: cei de la periferie precum Hemingway  si Faulkner ori autohtonii precum Celine: monstri care intra calari, cu lancile insangerate, in saloanele unde marchizii pudrati danseaza menuete”

Ernesto Sabato, Abaddon Exterminatorul, p.117 Humanitas 2002.

Postat in fragmente. Taguri , , .

July 31, 2009

0 comentarii

Are rost deosebirea dintre biografie si fictiune?

Aceasta este una dintre intrebarile ultimului post din revistascriitorului.ro. Doua dintre raspunsuri/comentarii  vor primi cate un exemplar din Gabriel Garcia Marquez. O viata, scrisa de Gerald Martin.

Personal, nu cred ca se poate desparti intre biografie si fictiune cand e vorba de scriitori. Am citit scrisorile lui Flaubert ca pe o bucata foarte buna de literatura. Iar cand se povesteste viata unui scriitor tot literatura se face, doar ca personajul, pretextul, este real. Dar aceasta realitate este doar un inceput care va fi repede infasurat in litere.

Continuarea discutiei in revista, aici am oprit comentariile.

Postat in note albastre.

July 28, 2009

0 comentarii

Sentimentul libertatii

“The succes of the Bay Colony in this respect would not have been possible without the sheer space America afforded. America had the liberty of vast size. That was a luxury denied to the English; the constraints of their small island made dissent a danger and conformity a virtue. That indeed was why English settlers came to America. A man could stand on Cape Cod with his face to the sea and feel all the immensity of the Atlantic Ocean in front of him, separating , like a benevolent moat, from the restrictions and conformities of narrow Europe.  And, equally, he could feel behind him  - and, if he turned round, see it – the immensity of the land, undiscovered, unexplored, scarcely populated at all, a huge, experimental theater of liberty.”

A history of the american people, Paul Johnson, p.42, ed. Harper.

De aceea nu ma dau in vand dupa vorba “ce mica-i lumea”. Si nu-mi place ideea ca am progresat pentru ca datorita comunicatiilor lumea a devenit mai mica.

Postat in fragmente. Taguri .

July 25, 2009

0 comentarii

Proza scurta si alte intamplari

Am dat drumul impreuna cu Mihai Radu la inca o sectiune pe revistascriitorului.ro, dedicata prozei scurte. Prima povestire, Monte Marisa, este scrisa de Bedros Horasangian si a fost publicata in volumul Miss Perdumado la editura Corint.  In continuare, povestirile care vor fi postate aici vor fi selectate in urma unui concurs cu premii.

Un nou blog, un jurnal de lectura, jazzliteratura.net.

Din nou,  pentru prima data in limba romana, traducere din romanul Syngue sebour, piatra rabdarii de Atiq Rahimi, premul Goncourt 2008.  Romanul va aparea integral in limba romana.

Postat in note albastre. Taguri .

July 20, 2009

0 comentarii