Moartea unui zeu

“Urcand dar Teofin in templu, a vazut statuia care il inspaimanta prin imensitatea ei pe cei care o priveau. Si se relata chiar si o povestire mincinoasa precum ca, daca cineva va ajunge acolo, indata pamantul se va cutremura si va navali ciuma peste toti. Dar fiind el convins ca aceste vorbe sunt pline de povesti babesti a privit ca dispret imensitatea aceea care era fara suflet si a poruncit unuia care avea o secure sa-l strapunga pe Serapis cu o lovitura puternica. Pe Serapis nu l-a durut, desigur, fiind din lemn, si nu a scos niciun sunet, ca unul lipsit de viata. Iar cand i-au taiat capul, au navalit de acolo o turma de soareci. Caci zeul egiptenilor era locuinta pentru soareci. Atunci l-au taiat in bucati si i-au dat foc din toate partile; [...]”

Casiodor, Istoria bisericeasca tripartita

Desi e dintr-o carte semnata de Casiodor, (senator si om de litere din ultimii ani ai Imperiului Roman de Apus) fragmentul de fapt nu-i apartine. Cartea e doar o compilatie din alti trei autori (de aceea se numeste tripartita) iar cel care a scris aceste randuri este Teodoret.

Istoria tripartita e partinitoare, scrisa cu naivitate si uneori cu rautate. Nu se compara cu istoriile scrise de Tacit, cezarii lui Suetoniu ori caracterele lui Plutarch. Vor mai trece cateva secole pana sa se scrie iar istorie. Dar e o interesanta taietura intre lumi: una apune (lumea romana) si una se ridica (lumea crestina). Iar conflictul intre lumi este un un conflict intre zei: fie bisericile sunt daramate (Iulian Apostatul) fie templele arse (imparatul Teodosie).  Noi acum stim cine este invingatorul. Atunci nu se stia si lupta era apriga. Zeii erau macelariti. Cu un avantaj clar pentru crestini. Al lor fiind invizibil era ferit de ridicol. Soarecii nu aveau unde sa se ascunda. Teofin trebuie sa se fi simtit bine cand l-au doborat pe Serapis, avea el probabil rafuelile lui. Uneori e bine sa mai darami niste zei, asa, de eliberare.