Kafka – Metamorfoza

Chinul calatoriilor, neplacerile afacerilor,  mesele neregulate, seful autoritar si insolent, relatiile cu oameni care se schimba mereu incat nu dureaza si nu pot deveni mai intime, cam acestea sunt nefericirile lui Gregor Samsa, un comis-voiajor care intr-o dimineta s-a trezit transformat in gandac.

Ne-am fi asteptat ca acest eveniment sa tulbure gandurile obisnuite ale lui Gregor. Dar nu. El inca este ingrijorat de intarzierea de la servici, de pierderea trenului, de mustrarile sefului. Faptul ca acum e un gandac e deocamdata o usoara indispozitie in tesatura de indatoriri stricte care ii guverneaza viata. Are o datorie a parintilor de platit, un serviciu, o sora de care sa aiba grija, parinti batrani si neputinciosi.

Am insistat pe inceputul povestirii pentru ca nu vreau sa scriu decat doua observatii despre o carte atat de cunoscuta. Lucruri care probabil s-au mai spus intr-un fel sau altul.

Primul este ca pe Gregor il tradeaza corpul, care refuza sa se supuna indatoririlor ascultandu-i de fapt nefericirile. Gregor gandeste in continuare ca un om dar nu mai poate merge asemeni si, foarte important, nu mai poate vorbi. Indatoririle lui fata de firma si familie devin abstractiuni inutile pentru un corp transformat. Singuratatea si moartea la care il conduc modificarile corpului intr-un sens devin izbavitoare.

O alta observatie. De cand devine gandac, Gregor de fapt nu mai vorbeste cu nimeni. Lipsit de puterea exprimarii,  Gregor va fi lipsit curand si de iubirea celor dragi. La finalul povestirii, muzica il ademeneste afara din ascunzatoare si il convinge ca este totusi un om devreme ce vioara surorii il emotioneaza atat de profund.

Dar nu, pe gandacul Gregor familia nu il mai considera om si il indeparteza. Gregor moare epuizat in camera lui devenita vagauna insalubra a unui gandac urias. Fara un limbaj comun orice sentiment se destrama ca si cum nu ar fi fost. De fapt un sentiment e un limbaj pentru minim doi, orice ar fi ei, gandaci sau oameni.

Cartea  am “citit-o” audio, de la Humanitas, pentru prima data cand citesc in limba romana o carte fara suport de hartie. Lipsesc insemnarile pe margine, orientarea spatiala in carte (nu-mi dau semana de unde sa iau un anumit paragraf). In schimb faptul ca am stat doar cu urechile ciulite mi-a lasat imaginatia in voie astfel incat in locul paginilor ma orientez  in carte dupa imagini, ca intr-un film! Mare descoperire si audio-book asta, de fapt ma intorc la povestile bunicii.

Si acum Nabokov despre Kafka:

II