Julian Barnes - Papagalul lui Flaubert
Mai tineti minte comentariile litarare ale profesorilor de romana si ale criticilor acceptati in manual? Si acum, cand nu pot sa dorm, ma gandesc la ele ca sa evit insomnia. Nu stiu cum de nu am ramas repetent la romana. Oricum, un lucru bun tot invatam: cum sa nu citesc o carte, cum sa nu ma apropii de un autor.
Fara limbaj de lemn, fara sintagmele tampite cu care m-am obinuit la criticii romani, textul lui Branes vorbeste simplu si alert despre Flaubert. E o carte de critica literara pe care o citesti cu sufletul la gura. Scrisa cu ironie, umor si pe alocuri cu patima. Fara aere profesorale.
M-a amuzat cum a raspuns unui critic intrigat. Citez din Barnes:
“Motivul din care ii urasc eu pe critici - cel putin uneori - este ca scriu fraze de genul cel mai jos” si citeaza criticul respectiv: “Flaubert nu-si construieste personajele, cum procedeaza Balzac, printr-o descriere obiectiva, externa; dimpotriva, ii pasa atat de putin de infatisarea lor, incat o data ii da emmei ochi caprui, alta data ochi de un negru abisal si a treia oara ochi albastri.”
Barnes cauta si gaseste. Modelul pentru Madam Bovary a fost o sotie de medic, care, dupa cum relateaza Du Camp, avea ochii greu de definit pentru ca, se pare, li se schimba culoarea. Dar nu conteaza ca Flaubert pana la urma a avut dreptate. Neglijenta criticului este si ea neglijabila. Ce iese in evidenta, este neimportanta unor observatii critice. Pe cititorii lui Flaubert nu-i deranjeaza culoarea ochilor Emmei. Sensul cartii nu este alterat. E ca in experimentul cu cuvintele scrise gresit in mod voit. Daca prima si ulima litera sunt in ordinea corecta, restul literelor pot sta inauntrul cuvantului in orice ordine vor, sensul nu se pierde.
Barnes nu se abtine si incheie capitolul:
“Una peste alta, mi se pare ca a dat dovada de o ignoranta magisteriala fata de un scriitor care e sigur ca i-a achitat, intr-un fel sau altul, multe facturi de gaz. Ca sa v-o spun pe sleau, lucrul acesta ma scoate din sarite”.
Si pe mine. Si ce bine e sa zici ce te scoate din sarite!
Resurse
- Julian Barnes, Papagalul lui Flaubert a aparut la editura Nemira.
- Un interviu (veti rade de cateva ori) gasiti mai jos. Sursa este siteul oficial.
- Un articol de Bedros Horasangian, aparut in Ziua
- Un articol despre “Scrisori de la Londra” in “Observatorul Cultural“
- Tot in “Observatorul Cultural”, dar greu de gasit, mai e acest articol cu caracter general, despre Julian Barnes, semnat de Maria Sabina Draga.
Video Julian Barnes
embedded by Embedded Video
YouTube DirektJulian barnes
embedded by Embedded Video
YouTube DirektJulian Barnes
Ultimele articole in carti
Julian Barnes - InterviuTags: carti, julian barnes, video
May 16th, 2007 at
Mi-a placut si mie cartea. Autorul nu prea este cunoscut in Romania. In Observatorul Cultural a aparut un interviu prin februarie. Tipul scrie misto, eu am mai citit “Cafe au lait”.
May 24th, 2007 at
Da, am citit-o si eu.
October 31st, 2007 at
Fantastic.. am in progress cartea asta.. Si mi-e dor si de gustul cireselor infundate intre obraji pana la riscul iminent al plesnirii acestora, ciresele celea mari, aproape negre, carnoase si oachese.
Reiau cartea si sper sa sughiti.
October 31st, 2007 at
Da, cu siguranta am sa sughit, la cati am recomandat cartea. E o adevarata placere lectura acestei carti, sunt si un admirator al lui Flaubert, dar nu e numai asta.
Modalitatea de a vorbi despre un autor si cartile lui are prospetime si vorbeste despre “lucrurile cu adevarat importante”.
La noi simtul critic a fost corupt de piruetele pe care criticii din perioada comunismului trebuiau sa le faca in fata textului fie pentru a camufla un sens incomod fie pentru a-si camufla prostia.