Ismail Kadare – Generalul armatei moarte

Cartea a fost publicata la Polirom. Nu cred ca a avut mare succes pentru ca eu am luat-o de la reduceri, am dat 4 lei. O cafea proasta pentru o povestire buna.

Generalul din povestire e un personaj optimist si increzator care pleaca sa caute oasele soldatilor italieni cazuti in Albania, in al Doilea Razboi Mondial. Are o misiune nobila si e multumit. Spectaculoasa este transformarea generalului: devine nesigur si apasat de moarte. Mortii au viata proprie si prin semnele pe care la lasa (jurnale, povestiri ale localnicilor, sau propriile morminte) transforma ceea ce numim “viata reala”.
Generalul ajunge sa-si aranjeze armata de oase in batalioane si divizii fumand apasat de cerul ploios ale Albaniei, scotocind muntii si propria disperare, pe care o descopera o data cu mormintele.

Cartea emana si un sentiment de mandrie nationala, dar acesta nu devine stanjenitor. Romanul a fost scris in ’63, in Albania, dar “nu se simte” greutatea vremurilor.
Un episod. Generalul se duce la o nunta a localnicilor, neinvitat. In punctul culminant (cartea are si un punct culminant), batrana Nica arunca la picioarele strainului sacul cu oasele calaului, un oarecare colonel Z, comandant in timpul razboiului, vestit pentru atrocitatile trupelor sale. La nunta izbucneste vechea furie a albanezilor impotriva dusmanului de peste mare (italienii) etc, etc.

Faptele nu spun nimic, ba sunt cam patetice uneori, dar felul cum sunt descrise, impresioneaza. Scrisul le salveaza. Si mai e ceva care da greutate cartii, in afara de scriitura: felul cum surprinde autorul lenta transformare a generalului, starile acestuia. In acest fel povestirea are continut, pentru ca ea pleaca de la concret: un om singur cauta o armata uitata.

Resurse

• Despre Ismail Kadare
• Ismail Kadare – castigator Booker International Prize