O zi din viata lui Ivan Denisovici de Aleksandr Soljenitin
Pasii sunt simplii. Suhov se scoala de dimineata cu putin inainte de apel si numera minutele pe care le mai are de stat la caldura, pe prici, cum se numeste in lagar patul detinutului. Sunt minute esentiale pentru ca afara sunt -30 grade (in baraca suntaproape 0 grade)
Dupa apel Suhov dramuieste cu grija cele doua sute de grame de paine: o parte va fi cusuta in saltea, o partea va fi mancata cu grija, cat mai incet cu putinta, ca sa simta fiecare frimitura. Este important sa ai o rezerva de paine.
Drumul pana la locul de munca dureaza aproximativ o ora. Nu trebuie sa fie mai mult, nu trebuie intarziat, altfel picioarele incep sa inghete si ziua e pierduta. Iar el are un paslar, stangul, cam vechi si frigul musca mai repede.
Ivan Denisovici (Suhov) a reusit sa faca rost la pranz de doua strachini de zeama in plus. Seful de echipa ii lasa si lui una, e respectat, merita pentru ca e un bun muncitor, isi face norma. O strachina de zeama in plus, fierbinte, inseamna ca azi a mancat mai mult decat ieri. Ziua se anunta buna. Are si ceva bani, deseara va putea cumpara tutun, deci poate imprumuta de o tigara. Trage cu grija in piept aroma tutunului: asta inseamna ca azi poate fuma spre deosebire de ieri, cand nu avea fir de tutun.
Zidul pe care il are de facut pe santier are 4 metri lungime si vreo doi jumate inaltime. Trebuie bine stiut cat e de munca si cat se poate munci. O norma neindeplinita inseamna mai putina mancare. Mai putina mancare inseamna mai putina viata. Trebuie masurat cu grija, iar aici seful de echipa e omul important. El se bate pentru echipa, pentru norme. In lupta pentru supravietuire daca iti faci norma si ceva in plus mai primesti 200 de grame de paine la portia zilnica.
Iar la intoarcere, ce fericire, colegul de echipa il lasa lui portia de zeama chioara pentru ca a primit pachet de acasa. Aceasta zi din viata lui Ivan Denisovici a fost una aproape fericita. Cel putin asa gandeste el la finalul cartii cand molfaie felia de salam (un adevarat festin) primita cadou.
Pentru unii poate fi o concluzie amara (ce a ajuns rusul in secolul XX) sau ironica. Dar nu cred ca este asa. E o concluzie optimista. Daca Ivan Denisovici nu ar fi masurat cu atentie necesarul minimei existente, nu ar fi stiut sa fie fericit. Orice surplus ar fi fost un prilej de animalitate si regret. Asa, el a rezistat. Altii au murit in frigul Siberiei.
Ivan Denisovici este multumit pentru ca stie ca a mai supravietuit o zi. E o zi buna dupa toate masuratorile: portii duble de mancare, doua tigari fumate, tutun pentru alte 12 tigari in buzunar, paine la saltea, norma indeplinita, o felie de salam seara, ce vrei mai mult?
Ivan Denisovici a stat 8 ani in lagar. Mai are 2. Despre viitor nu poate spune nimic, speranta nu mai poate fi masurata.
5 Responses
Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.
o carte pe care am citit-o pe nerasuflate. o carte despre munca, si sensul vietii intr-o lume in care viata pare sa nu mai aibe nici o valoare si nici un sens. chiar zilele trecute ma gandeam la ea.
Si totusi Ivan Denisovici e doar varful aisbergului care se descopera in Arhipelagul Gulag.
Da, am citit-o si eu de doua ori. Ivan Denisovici este un supravietuitor, fara a fi un erou. Si reuseste sa fie fericit cu foarte putin petru ca stie foarte bine cum e nefericirea, nesansa, uitarea.
Citind ce-ai scris, in camera temperatura a scazut brusc cu patru grade. Singurul moment in care imi pot da seama de “fericirea zilnica” e dimineata, cand ma trezesc invariabil mai devreme de timp, si dorm somnul ala dulce, constient si satios. Voi citi si eu cartea.
Cel mai interesant lucru este ca in lagar, marii dusmani ai unui detinut sunt ceilalti detinuti. Sistemul e facut in asa fel incat oamenii sa se pazeasca reciproc, sa se lupte pentru mancare, sa formeze bisericute rivale. Exact ca in sistemul nostru “democratic”. I-ati analizat cu atentie pe cei din jurul vostru? Daca maine ar reveni la putere regimul comunist asa cum a fost el in Romania si cum inca mai este in Moldova, in Rusia si, intr-o forma mult mai aspra, in Coreea de Nord, cati dintre cunoscutii vostri v-ar turna la securitate? Multi! Foarte multi. Cati ar accepta pentru o suma frumoasa sa fie gardieni sau chiar tortionari intr-un lagar? Ohooooo! Am fi surprinsi.
@Bogdan Nicolai
Asta cam asa e. Doar ca primul de care ma indoiesc sunt eu