Despre motto si alte scrieri…
Nu am mai intalnit un motto atat de puternic, direct si de potrivit. Poetic in acelasi timp. De obicei un motto spune ce are de spus si sensul lui, in parte, se arata in timpul scrierii. Acest motto este altfel. Sa-l citim:
Civilizatie:
“Cand am ajuns aici mi-au trimis doua fete foarte impopotanate: cea mare n-avea inca unsprezece ani, iar cealalta sapte’ amandoua erau dezinvolte, mai ceva ca niste curve.”
(Cristofor Columb, Scrisoarea a VII-a catre Regi, Jamaica, 1503)
Barbarie:
“Deie zeii sa nu mor vreodata! Deie zeii sa nu pier vreodata!
Unde nu-i moarte, unde vom triumfa, acolo plec.
Deie zeii sa nu mor vreodata! Deie zeii sa nu pier vreodata!
Nu am venit decat sa dormim, nu am venit decat sa visam:
Nu-i adevarat, nu-i adevarat ca am venit sa traim pe Pamant.
Iarba de primavara am venit sa ne facem.
Deie zeii ca tot ceea ce cant sa trezeasca sufletele tovarasilor mei morti!”
(Poetul Rege Nezahualcoyotl, 1 iepure 1402 – 6 piatra 1492)
Textul deschide cartea “Demonul” de Abel Posse. Poezie si opunere in acelasi timp.
Ultimele articole in carti
Facebook comments:



Am vazut “Ashes and Snow” filmul lui Colbert.
Versuri puternice de care sunt indragostita(nu motto)si la care m-am gandit citind ce ai postat:
Ever since my house burned down
I see the moon more clearly
I gazed upon all the Eden’s that have fallen in me
I saw Eden’s that I had held in my hands
but let go
I saw promises that I did not keep
Pains I did not soothe
Wounds I did not heal
Tears I did not shed
I saw deaths I did not morn
Prayers I did not answer
Doors I did not open
Doors I did not close
Lovers I left behind
And dreams I did not live
I saw all that was offered to me
That I could not accept
Letters I wished for
But never received
All that could have been
But never will be…
Continuarea ti-o trimit pe mail.
Adriana
Când stai în tren si pleaca trenul vecin,
De ce ai impresia ca ai plecat
Tu?
Primavara si toamna
Te tot uiti pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de pasari vin,
Stoluri de pasari pleaca,
De ce ai impresia ca mergi tu?
Toata viata m-am uitat pe fereastra,
Pironit într-un colt
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de caruta
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, orase, continente
De ce sunt coplesit de atâtea emotii,
De ce am impresia
Ca am cunoscut lumea?