Despre carti si un mic concurs
- Image by jvoves via Flickr
Mi-a placut un post scris acum o saptamana de Dragos, de fapt o lista cu 100 de carti ne-celebre pe care ar trebui sa le citesti ca pasionat de literatura. Desi nu-mi plac listele, autorii se recomanda unuii pe altii prin ceea ce scriu mai bine decat o putem face noi, totusi lista cuprinde carti cu un farmec aparte, aducator de aventura si descoperiri imbucuratoare. E bine de urmarit lista aceea.
Recent am citit doua carti care mi-au placut foarte mult: Himera si Harun si Marea de Povesti. De la ele am ramas cu intrebarea, pe care si-o pun si autorii, de unde vin povestile? Exista un astfel de loc magic? Raspunsul lui John Barth este postmodernist, o poveste naste alta poveste si tot asa la infinit, nu neaparat linear, o poveste se poate intoarce la o poveste mai veche si astfel o transforma.
De la el am aflat ca Seherezada stia povestile din o mie si una de nopti de la un scriitor care citise o mie si una de nopti si-i ii placuse atat de mult de povestitoare ca a vrut sa o intalneasca. Si a intalnit-o ca sa-i povesteasca povestile pe care ea le povestise deja, nebunie curata, dar asta e literatura!
In Harun si Marea de Povesti chiar exista un loc magic de unde vin povestile, este a doua luna a pamantului (daca voi nu o vedeti inseamna ca nu va plac povestile, copiii o vad) si pe luna aceasta este in Ocean plin de povesti care se amesteca, se nasc una din alta, se combina la nesfarsit. Si mai exista si o Sursa a povestilor care trebuie aparata de Harun, eroul povestirii, trebuie aparata pe viata si pe moarte pentru ca fara povestiri orasele oamenilor se transforma in fabrici de tristete.
Acestea sunt raspunsurile date de John Barth si Salman Rushdie. Profit de ocazia despre care am vorbit pe blogul Nemira si va pun si voua o intrebare: De unde credeti ca vin povestile? Trei dintre raspunsuri vor primi la alegere cate o carte din colectia Babel, colectie de literatura contemporana din care face parte si Himera, de care vorbeam mai sus.
Ultimele articole in carti
Facebook comments:
Cineva care a plecat de mult dintre noi a dat un raspuns acestei intrebari scriind… o poveste. Nu a fost publicata si poate nu e mare lucru de capul ei, dar faptul ca ieri i-am transcris inceputul pe blogul meu (http://anaveronica.wordpress.com/2009/04/29/amintiri-versurile-unchiului-meu-2/) mi se pare o coincidenta interesanta
povestile, chiar si cele fantastice, vin din “locul” numit adevar. de fapt, din dorinta oamenilor de a spune adevarul, de a marturisi lucruri.
exista felurite feluri de povesti: scrise, spuse, in imagini, dansate, jucate pe scena, “povestite” in culori, traite pur si simplu sau doar… visate.
oricine are curajul sa spuna adevarul, poate avea de spus o poveste! din pacate foarte multi aleg sa minta, de aceea nu sunt povesti destule…
POvestile vin de la “nani, nani” – e continuarea tatilor sa nu se plictiseasca….
povestile vin din africa. vin cu trenul. aluneca pe colti de fildes ca pe tobogan, trec tiptil oceanul si se napustesc in urechea ultimului alb. ultimul alb are vedenii, incurca inmultirea cu impartirea, poarta sosete desperecheate si licurici la mansete. ziua sta intins pe sezlonguri la soare, noaptea face cerculete de tutun. maestre, ai un foc?
Povesti;le sunt continuarea tatilor la “nani, nani”
@Vero
Da, e chiar interesanta.
@Vaca Verde
In Harun si Marea de Povesti o sa gasesti mai multe amanunte, e ceva acolo asemanator cu ceea ce spui tu.
@kokoro
Frumos!
@ignat andrei
Pai si fizica e tot o povestea, povestea omului care descrie materia. E o poveste cu legile ei (schimbatoare) si nu seamana cu nani, e prea curajoasa.
Povestile vin din suflet. Din sufletul celor care cred in magia cuvintelor. Pentru ca ele sunt cele care dau viata celor mai ascunse dorinte si inchipuiri, celor mai timide vise si sperante. Fara cuvintele soptite sub forma de povesti lumea ar fi doar o imensa iarna, o tabla pe care pesimistii ar juca sah cu nefericirea…
[...] pl?cea s? ne se joace de-a literatura român? ?i sexul ?i BolaDeNieve, Zum, White Noise, Vera, Silviu Toma, Zmeul Clandestin ?i domnii care povestesc cîte-o carte într-o fraz?, precum ?i oricine mai [...]
poate sunt influentata si de o carte de onetti pe care o citesc, dar cred ca povestile nu au nimic de-a face cu adevarul. vin tocmai din nevoia noastra de dedublare, de a crea alte lumi in care sa evadam macar pentru un moment
@ silviu toma
nu am avut vreme sa o citesc, am rasfoit-o doar cand mi-am cumparat-o.
m-ai facut curioasa, asa ca o sa ma apuc chiar in seara asta
multumesc!
Povestile nu vin la noi!Ele exista intrun spatiu celest,unde doar acei oameni daruiti cu har,cu iubire si intelepciune pot ajunge!Aceia vin apoi si ne incinta sufletul cu povesti!
Povestile traiesc bine-mersi peste tot in jurul nostru si isi vad de-ale lor, multumite ca nu le putem vedea; din cand in cand cate una trece prin capul unui om mai desprins de realitate, care prinde din ea cate-o impresie si o pune iute pe hartie, pentru noi ceilalti.
Fiecare poate crede ce vrea despre locul de unde vin povestile-povesti, cele care zburatacesc in jurul nostru. Eu zic ca vin de unde venim si noi – dintr-o intamplare.
povestile vin din noi, din ceea ce nu ni s-a intamplat inca, din ceea ce am fi vrut sa se intamplec. povestile suntem noi. noi suntem povesti
kokoro, AdinaB, ana, Vaca Verde
Sa alegeti cate o carte din colectia babel si sa-mi scrieti pe mail (la contact) unde sa o trimit.
Sa cititi mult!
O, multumesc frumos
A fost odat? ca niciodat?, atât de demult încât pân? ?i istoria deabia încol?ea sub glie, dincolo de ?apte mun?i ?i ?apte ape, undeva într-o vale r?t?cit? în vecin?tatea stâncilor seme?i, o mam?. Avea ea copiii ei dar cei din trib au desemnat-o s? fie mam? a tuturor copiilor iar ea din disperare de cauz? pentru a putea ?ine în frâu omule?ii ce debordau de energie a n?scocit pove?tile. Se strângea tot tribul când o auzeau vorbind ?i ea visa cu ochi deschi?i ?i cu voce tare despre eroi ?i r?zboaie, despre pace ?i în?elepciune, despre Dumnezeu, adev?r ?i dreptate. A visat pentru to?i oamenii ei ?i despre stelele cerului, despre valurile m?rilor, despre savanele nesfâr?ite ?i despre mai m?runtele ori mai m?ricelele creaturi ale Domnului. Din pove?tile acestei mame cei din trib au înv??at cum s? iubeasc?, cum s? ierte ori cum s? uite când iertarea nu-i posibil?.
Apoi într-o zi târzie de toamn?, odat? cu ultimele frunze s-a stins ?i ea din via??. Tribul, potrivit înv??aturilor primite a plâns-o, i-a iertat dac? avea ce ierta, apoi au îngropat-o la marginea unei p?duri, în coasta unui deal ?i au dat-o uit?rii.
Pove?tile au murit toate cu ea, oamenii au r?mas cu înv??aturile dar s-au pierdut vorbele ?i lumea a devenit mai ?tears?, mai lipsit? de culori, mai golit? de con?inut ?i poate a?a ar fi r?mas pe vecie dac? la acea înmormântare de cândva cel mai tân?r membru al tribului nu s-ar fi gândit s? ofere ?i el ceva în schimbul pove?tilor primite. I-a oferit un fruct, unul oarecare, f?r? nume. Fructul a putrezit în mormânt odat? cu cea îngropat?, dar semin?ele au r?mas. Dup? câ?iva ani o unic? ?i firav? s?mân?? ?i-a întins degetul prin coaja ce-o protejase atâta timp. Din r?m??i?ele celei îngropate s-a hr?nit, ?i-a adunat puterile ?i a r?zbit la suprafa??. In timp a crescut, s-a dezvoltat dup? reguli doar de el ?tiute. Uneori înc? înflore?te, uneori înc? aduce rod greu de fructe ?i cei care îi gust? fructele se trezesc cu mii de gânduri în cap, cu mii de vise amintite, cu o nest?vilit? dorin?? de a împ?r???i celorlal?i prin vorbe frumuse?ile, triste?ile ?i dorurile lumii a?a cum doar prin ochii unui artist se v?d.
B?trâna mam? e moart? demult, de sute ?i de mii de ani, dar prin fructele acelui pom crescut din ea ?i prin gura celor inspira?i înc? ne trimite pove?ti, înc? ne înva?? despre frumos ?i bine, despre r?bdare, suferin??, vise ?i fericire. Toate de la o mam?, toate prin ni?te pove?ti.
Aoleu! De stiam ca nu sunt acceptate diacritice acum nu ar trebui sa incercati sa ghiciti ce am scris.
Nici eu nu stiu de ce nu le accepta. Dar nici nu prea mi-am batut capul. Io zic ca se intelege
Parte cea mai buna e ca cei care nu inteleg isi vor inchipui un scenariu care foarte posibil sa corespunda chiar mai bine specificului decat cea am scris eu
)
Cand privesti cu ochii larg deschisi, zaresti lumea.
Povestile vin dintr-un loc pe care il vezi doar atunci cand tii ochii inchisi
Numai copiii pot sa vada povestile fara sa inchida ochii. Zic eu.
Povestile vin de unde venim noi,noi insine suntem o poveste greu de inteles chiar pt noi insine.
Vin de acolo de unde au venit si aceste vorbe: “Daca nu te-ai fi nascut, ti-ar fi fost dor de tine”. Asa a zis din senin fiica mea la 4 ani, jucandu-se, pe covor, cu jucariile, in fata televizorului. Copilul meu e normal, cel putin asa pare pana acum, dar sigur cand a rostit cuvintele alea, era abia venita din Tara Povestilor. Ea nu isi mai aminteste nimic, era prea mica…
Vin de acolo de unde au venit si aceste vorbe: “Daca nu te-ai fi nascut, ti-ar fi fost dor de tine”. Asa a zis din senin fiica mea la 4 ani, jucandu-se, pe covor, cu jucariile, in fata televizorului. Copilul meu e normal, cel putin asa pare pana acum, dar sigur cand a rostit cuvintele alea, era abia venita din Tara Povestilor. Ea nu isi mai aminteste nimic, era prea mica…