Pe coperta 4 scrie ca “Este cartea anului, marea surpriza a lui 2008“. Cel care sustine treaba asta este Dan C. Mihailescu. Ca multi altii banuiesc, nu am citit toate cartile aparute in 2008 si nu am cum sa-l contrazic. De aceea formulari critice de acest gen nu prea spun nimic.
In schimb pot spune ca citind aceasta carte ai un bun prilej sa te gandesti la ce mananci si bei zi de zi. De cine sunt facute, cum sunt facute, ce istorie au, cum as putea sa cunosc exact ce contin si cum as putea sa ma asigur ca ce e pus acolo imi face bine. Confesiunile unui cafegiu e o carte despre gust…
Un cafegiu ajunge celebru in Bucurestiul anilor ‘70 datorita gustului cafelei Avedis, cafea pe care o prajeste chiar el, la vedere, cum ii place sa spuna. Au venit la el sa-si cumpere cafeaua actori si scriitori vestiti, generali de Securitate, profesori universitari si se pare insesi Elena Ceausescu bea cafea Avedis prajita de maestrul Florescu.
Fara indoiala exista o reteta pe care cafegiul o pastreaza cu strictete. Nu v-o spun, o cititi in carte. Dar mai exista ceva. Pasiunea pentru cafea devine un fel de a fi si transforma gestica obisnuita a fabricarii si vanzarii in ritual. Nichita Stanescu nu se duce doar sa ia cafea, mai ramane la o vorba cu alti scriitori, toti doritori sa bea in fiecare zi o ceasca de cafea care sa aiba exact acelasi gust, adica bun.
In prezent nu stiu pe nimeni care sa vanda cafea marca proprie, facuta in casa cum se zice. Dar nu e vorba doar de cafea. Majoritatea alimentelor din supermarket au un gust artificial, conceput special pentru Europa de Est. Sunt fabricate industrial, calitatea este indoielnica si in ciuda reclamelor agresive mie mi se par toate anonime (singura celebritate din etichete fiind litera E).
Gheorghe Florescu nu scrie doar despre cafea. Cartea este si o marturie istorica, un document necesar celor care studiaza viata si intamplarile din timpul Epocii de Aur. Dar acestea sunt lucruri care intr-un fel sau altul s-au mai spus. Istoria lui de cafegiu de Bucuresti e insa noua si merita toata atentia. Cine stie, poate in viitor nu vom mai cumpara cafeaua cu reclama TV ci cafeaua de la magazinul din colt, unica dupa reteta unui om pasionat de munca lui. Si sunt atatea alte gusturi care isi asteapta maestrul…
5 Responses
Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.
insAsi Elena Ceausescu
e forma N-Ac; cea cu e se fol la G-D; don’t take it personally; e deformatie profesionala in cazul meu; draguta cronica 
Asa e, m-a luat valul. Multam de corectura. Unele imi scapa din scris dar aici eu am declinat de buna voie
Eu ma tot invart pe langa cartea asta de cand a aparut si inca nu am luat-o. Am si eu mica mea “obsesie” legata de cafea.
O prietena spunea ca nu e chiar ceva ce merita citit. E drept, gusturile ei nu prea coincid cu ale mele… Cred ca tu m-ai convins si o sa o cumpar. 
Numai daca te pasioneaza si istoria merita sa o cumperi. Inainte de toate e un document necontaminat de gandirea universitara.De aceea si atrage, acolo nu sunt atitudini docte ci un amestec de viclenie sanatoasa si respect pentru traditie. Mestrul Florescu e mai se apropie astfel de lumea greaca, universitar vorbind
Tocmai asta caut de multe ori. Ma intereseaza mai ales istoria sociala (sa zicem, nu stiu daca e cea mai potrivita formulare) a Bucurestilor, lumea lui de candva dincolo de prezentarile seci ale celor mai multi istorici.