Ed. Humanitas

O zi din viata lui Ivan Denisovici de Aleksandr Soljenitin

Pasii sunt simplii. Suhov se scoala de dimineata cu putin inainte de apel si numera minutele pe care le mai are de stat la caldura, pe prici, cum se numeste in lagar patul detinutului. Sunt minute esentiale pentru ca afara sunt -30 grade (in baraca suntaproape 0 grade)

Dupa apel Suhov dramuieste cu grija cele doua sute de grame de paine: o parte va fi cusuta in saltea, o partea va fi mancata cu grija, cat mai incet cu putinta, ca sa simta fiecare frimitura. Este important sa ai o rezerva de paine.

Drumul pana la locul de munca dureaza aproximativ o ora. Nu trebuie sa fie mai mult, nu trebuie intarziat, altfel picioarele incep sa inghete si ziua e pierduta. Iar el are un paslar, stangul, cam vechi si frigul musca mai repede.

Ivan Denisovici (Suhov) a reusit sa faca rost la pranz de doua strachini de zeama in plus. Seful de echipa ii lasa si lui una, e respectat, merita pentru ca e un bun muncitor, isi face norma. O strachina de zeama in plus, fierbinte, inseamna ca azi a mancat mai mult decat ieri. Ziua se anunta buna. Are si ceva bani, deseara va putea cumpara tutun, deci poate imprumuta de o tigara. Trage cu grija in piept aroma tutunului: asta inseamna ca azi poate fuma spre deosebire de ieri, cand nu avea fir de tutun.

Zidul pe care il are de facut pe santier are 4 metri lungime si vreo doi jumate inaltime. Trebuie bine stiut cat e de munca si cat se poate munci. O norma neindeplinita inseamna mai putina mancare. Mai putina mancare inseamna mai putina viata. Trebuie masurat cu grija, iar aici seful de echipa e omul important. El se bate pentru echipa, pentru norme. In lupta pentru supravietuire daca iti faci norma si ceva in plus mai primesti 200 de grame de paine la portia zilnica.

Iar la intoarcere, ce fericire, colegul de echipa il lasa lui portia de zeama chioara pentru ca a primit pachet de acasa. Aceasta zi din viata lui Ivan Denisovici a fost una aproape fericita. Cel putin asa gandeste el la finalul cartii cand molfaie felia de salam (un adevarat festin) primita cadou.

Pentru unii poate fi o concluzie amara (ce a ajuns rusul in secolul XX) sau ironica.  Dar nu cred ca este asa. E o concluzie optimista. Daca Ivan Denisovici nu ar fi masurat cu atentie necesarul minimei existente, nu ar fi stiut sa fie fericit. Orice surplus ar fi fost un prilej de animalitate si regret. Asa, el a rezistat. Altii au murit in frigul Siberiei.

Ivan Denisovici este multumit pentru ca stie ca a mai supravietuit o zi. E o zi buna dupa toate masuratorile: portii duble de mancare, doua tigari fumate, tutun pentru alte 12 tigari in buzunar, paine la saltea, norma indeplinita, o felie de salam seara, ce vrei mai mult?

Ivan Denisovici a stat 8 ani in lagar. Mai are 2. Despre viitor nu  poate spune nimic, speranta nu mai poate fi masurata.

Am cautat pe Google Insights una alta si am dat si peste potrivelile de mai jos.                                                                                Ies multe grafice faine dar eu am retinut doar cateva.

Dupa cum se vede, dragostea este in declin evident. Pleaca de undeva de sus si e in cadere. Abia criza economica o mai scoate din uitare.

In schimb porno este un cuvant in trend, care promite mult. Pana la urma are si cititul efect. Cititul tabloidelor.

Michael Jaksson nu-l poate bate pe Florin Salam nici mort. Dovada graficul de aici. Moartea regelui pop a insemnat doar e efemera revenire care nu a eclipsat deloc imperiul manelelor.

Si inca odata daca mai era nevoie, un grafic care arata declinul cautarilor noastre literare (ma refer la cele de pe google) si forta cautarilor in domeniul manelelor.

Literatura

Manele

Dar am si o veste buna. In 2009 pentru prima data in istoria cautarilor pe google “carti de citit” si “telenovele” sunt la egalitate, pentru cateva zile.

Cam atat.

Share and Enjoy:

]]> http://www.gustulcireselor.net/cautarile-noastre-in-ultimii-5-ani-trenduri-google/feed/ 8 http://www.gustulcireselor.net/doua-linkuri/ http://www.gustulcireselor.net/doua-linkuri/#comments Sat, 20 Jun 2009 07:39:32 +0000 Silviu Toma http://www.gustulcireselor.net/?p=248

Un interviu luat de Vasile Ernu despre literatura rusa contemporana. Desi sunt curios de subiect, nu mi-a placut ca  scriitorii erau comparati cu cei “mari” din trecut.  Avem un nou Cehov, un nou Tolstoi? Da, pe aproape… Dar interviul merita citit.

Un alt link, la blogul revistei Cultura. Poate unii stiau de el de mult, dar eu acum l-am descoperit si mi se pare o treaba faina pentru o revista care iese pe hartie.

De curiozitare am folosit search.twitter.com sa vad ce se mai intampla, ce se mai scrie. Posturile de twitter nu sunt incluse in google asa ca folosesc acest serviciu pentru ultimele noutati.

Tot de curiozitate ma uit la ce a scris editura Humanitas, asa intr-o doara interesata de mersul editurilor in tara noastra mica. Deci dau ed_humanitas in cautarea de mai sus si dau peste asta:

In posturile lor publice nu se gaseste acest  debut (a fost sters) dar in search da (webul pastreaza aproape tot). Omu’  (deci si editura) mai strecoara o vorba de duh, nu asta conteaza.

Dar cel mai misto e reactia prompta a lui Liviu Taloi. Oare nu o fi citit panseurile celor de la Humanitas? Sau o fi creat chiar el contul si apoi doar i-a urat bun venit?

Apoi m-am mai gandit oare la ce carte sau eveniment se gandea cel care a scris “caca maca”? Urmatorul micropost este depre o carte de poezii. Oare se gandea la poezii? Acum sunt curios cum or fi poeziile acelea. O sa trec neaparat sa le rasfoiesc.

Am cautat azi cateva cuvinte cheie pentru un radio si am intrat pe Google Trends ca sa vad ce mai cauta lumea cand e vorba de muzica.

Din cautare in cautare am ajuns sa compar manelele cu jazzul ca volum de cautare. Nu in Romania, aici lucrurile sunt demult clare. In Spania.

Vedeti rezultatul. Incet, Incet, jazzul se retrage si manelele castiga teren incepand cu anul 2005 (jazz-ul e cu rosu). Cand se vor intalni cele doua linii, Spania e cucerita! De romani.