Un eveniment foarte important a avut loc: Sebi (al meu nepotel) a scris prima scrisoare catre Mos Craciun. In lipsa televizorului si a radioului il consider cel mai important eveniment al sfarsitului de an. De cand am doar internet evenimentele sunt altele.

Sau de istorie. Pare a fi tot aia in manualul de Limba Romana pentru clasa a VI-a din 1991 pe care am invatat un an intreg. Pentru cei care isi mai amintesc, iata coperta. L-am gasit scotocind prin niste saci mai vechi, m-a lovit nostalgia si am inceput sa-l rasfoiesc. Dar cartulia nu este numai un motiv de nostalgie.

Trecusera aproape doi ani de la Revolutie dar manualul era in continuare plin de referinte patriotice care amintesc de Epoca de Aur, cand noi eram poarta Europei iar ai nostrii bateau tot ce le iesea in cale.

Inca din primele pagini o poezie de mare efect incearca sa ne insufle din frageda copilarie dragostea de tara prin versuri de genul “In tara noastra romaneasca vrem insine stapani sa fim / Si stapanirea tarii noastre cu nimenea n-o impartim” adica un fel de “Noi nu ne vindem tara”. A se vedea si foto.

Mai departe, nu suntem decat la poezia patriotica cu numarul trei, din tot atatea de la inceputul manualului. Apoi urmeaza un text, Pravale Baba, cu un baiat modest si inteligent, Stefan Damaschin. Un text normal, care la noi a fost bine studiat.

Cateva pagini mai incolo grandomania revine cu textul “Ardealul”, de Nicolae Balcescu. Si continua cu o lectie vestita pentru ca se lucra muuuult pe ea: “Sobiescki si romanii“. Mie mi se pare lectia asta un fel de V.I.P, adica daca ai facut scoala generala pe vremea aia, repetent sa fi fost, tot trebuie sa stii ceva despre acest subiect. Normal, desi cetatea este cucerita, romanii s-au impotrivit cu demnitate. Din aceasta lectie invatai o multime de cuvinte menite sa te inalte sufleteste la iubirea de patrie si popor: vitejie, curaj, patriotism, demnitate etc.

Dupa cum se vede in fotografia alaturata, romanii erau imbracati in portul national de sarbatoare, normal, era un moment solemn.

In manual se mai strecoara si cate un Marin Preda, dar timid. Literatura capitalista este trecuta la “Lectura suplimentara” adica din ea nu puteam fi ascultati.

Daca manualul nu ar fi avut si lectii de gramatica, ai zice ca este o carte de istorie cam prost scrisa. Oare ce vroiau sa faca din noi Oamenii Mari? Soldati? Patrioti? Idioti?

Unele imagini le mai am si acum foarte viu in minte, cum e cea de la Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu. Toata copilaria am crezut ca astia doi s-au intalnit pe bune si Mircea (aici seamana cu Sergiu Nicolaescu) l-a tratat asa, mai de sus, pe Baiazid. Credul, eram tocilar!

Manualul este clar dedicat patriei si mai putin copiilor. Din acest manual se poate invata foarte bine ca i-am batut pe toti care au venit sa ne cotropeasca (poate erau investitori si nu au stiut sa-i recunoasca istoricii), ca muntii, campia, codrii sunt ai nostri si tin cu noi, ca haiducii sunt niste baieti de treaba si ca in general tara trebuie iubita, trebuie sa fiu patriot pe viitor ca sa fac cinste inaintasilor.

Iata si autorii, nu merita anonimatul.

Una peste alta a fost o placere sa-l rasfoiesc. “De dragul amintirilor”.