gustul cireselor

Titlul lui Sartre. Carnetul este de aici, de-al nostru. Un carnet de elev (utecist cred) de liceu din 1967.

Cu indemnuri sanatoase. In carnet sunt specificate clar drepturile si indatoririle elevului. Indatoririle sunt mai numeroase, ca sa te descurajezi de la inceput. Eu unul as mai fi pus la drepturi ca sa iasa la egalitate: adica pe langa manuale gratuie sa ai dreptul sa stranuti, sa privesti pe geam, sa te plictisesti, numai asa cat sa nu te copleseasca indatoririle.

Sunt 5 drepturi si 15 indatoriri, cu cea fundamentala inclusa. Indatorirea fundamentala este, normal, sa iubesti patria si Partidul Comunist Roman bla, bla.

Dar ce mi-a atras atentia este o indatorire care cred ca a fost introduse in urma unei amare experiente a “organelor de conducere”:

” In scoala si in afara de scoala elevul este dator sa nu frecventeze restaurante fara a fi insotit de parinti (adica trebuie sa beau cot la cot cu tata?); in cazul in care este insotit de parinti, elevul va putea ramane in restaurant cel mai tarziu pana la orele 21 (orele 21,30 pentru elevii din invatamantul mediu), cu obligatia de a avea o comportare corecta, decenta”. Mai jos ilustrarea:

Mie unul mi se pare evident ca fix dupa ora 21 in restaurantele comuniste se dezlantuiau adevarate orgii cu salam de soia si saniuta de contrabanda. Bine, exceptie anumite localuri.

Ok. Dar macar aveai voie la cazino sau sa trantesti zarurile cu prietenii, frati intru barbut. Deloc! S-au gandit (incredibil!) si la aceasta posibilitate:

Totusi mai ramanea o portita: sa faci scoala la seral. Traiasca Partidul Comunist! De ce ?

Pai face el (partidul) misto de noi cu iesirea la restaurant (daca nu va lasa parintii pana mai tarziu in oras, acum stiti de unde se trage) dar la drepturi spune clar:

“sa beneficieze de bursa, camin, cantina, odihna in tabere” si nu mai continui ca ma ia ameteala (am facut scoala in capitalism).

Evident, daca nu cheltuiai in baruri si cazinouri, aveai de camin si cantina.

Inchei cu o concluzie din acelasi carnet:

“Bucurandu-se de conditiile minunate create de statul socialist (oare cine scria tampeniile astea?), de drepturile pe care le are (mda!) si indeplinind cu constiintiozitate indatoririle care-i revin, elevul va putea deveni un cetatean de nadejde al patriei noastre, Republica Socialista Romania.”

Apoteotic!

In lipsa de Discovery TV, Sebi m-a informat din lecturi personale cum sta treaba cu dinozaurii. Amandoi suntem hotarati sa infiintam un post de televiziune cu filme documentare productie proprie.

 

 Sebi despre dinozauri: Play Now | Play in Popup

Un eveniment foarte important a avut loc: Sebi (al meu nepotel) a scris prima scrisoare catre Mos Craciun. In lipsa televizorului si a radioului il consider cel mai important eveniment al sfarsitului de an. De cand am doar internet evenimentele sunt altele.

Sau de istorie. Pare a fi tot aia in manualul de Limba Romana pentru clasa a VI-a din 1991 pe care am invatat un an intreg. Pentru cei care isi mai amintesc, iata coperta. L-am gasit scotocind prin niste saci mai vechi, m-a lovit nostalgia si am inceput sa-l rasfoiesc. Dar cartulia nu este numai un motiv de nostalgie.

Trecusera aproape doi ani de la Revolutie dar manualul era in continuare plin de referinte patriotice care amintesc de Epoca de Aur, cand noi eram poarta Europei iar ai nostrii bateau tot ce le iesea in cale.

Inca din primele pagini o poezie de mare efect incearca sa ne insufle din frageda copilarie dragostea de tara prin versuri de genul “In tara noastra romaneasca vrem insine stapani sa fim / Si stapanirea tarii noastre cu nimenea n-o impartim” adica un fel de “Noi nu ne vindem tara”. A se vedea si foto.

Mai departe, nu suntem decat la poezia patriotica cu numarul trei, din tot atatea de la inceputul manualului. Apoi urmeaza un text, Pravale Baba, cu un baiat modest si inteligent, Stefan Damaschin. Un text normal, care la noi a fost bine studiat.

Cateva pagini mai incolo grandomania revine cu textul “Ardealul”, de Nicolae Balcescu. Si continua cu o lectie vestita pentru ca se lucra muuuult pe ea: “Sobiescki si romanii“. Mie mi se pare lectia asta un fel de V.I.P, adica daca ai facut scoala generala pe vremea aia, repetent sa fi fost, tot trebuie sa stii ceva despre acest subiect. Normal, desi cetatea este cucerita, romanii s-au impotrivit cu demnitate. Din aceasta lectie invatai o multime de cuvinte menite sa te inalte sufleteste la iubirea de patrie si popor: vitejie, curaj, patriotism, demnitate etc.

Dupa cum se vede in fotografia alaturata, romanii erau imbracati in portul national de sarbatoare, normal, era un moment solemn.

In manual se mai strecoara si cate un Marin Preda, dar timid. Literatura capitalista este trecuta la “Lectura suplimentara” adica din ea nu puteam fi ascultati.

Daca manualul nu ar fi avut si lectii de gramatica, ai zice ca este o carte de istorie cam prost scrisa. Oare ce vroiau sa faca din noi Oamenii Mari? Soldati? Patrioti? Idioti?

Unele imagini le mai am si acum foarte viu in minte, cum e cea de la Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu. Toata copilaria am crezut ca astia doi s-au intalnit pe bune si Mircea (aici seamana cu Sergiu Nicolaescu) l-a tratat asa, mai de sus, pe Baiazid. Credul, eram tocilar!

Manualul este clar dedicat patriei si mai putin copiilor. Din acest manual se poate invata foarte bine ca i-am batut pe toti care au venit sa ne cotropeasca (poate erau investitori si nu au stiut sa-i recunoasca istoricii), ca muntii, campia, codrii sunt ai nostri si tin cu noi, ca haiducii sunt niste baieti de treaba si ca in general tara trebuie iubita, trebuie sa fiu patriot pe viitor ca sa fac cinste inaintasilor.

Iata si autorii, nu merita anonimatul.

Una peste alta a fost o placere sa-l rasfoiesc. “De dragul amintirilor”.