Este prima carte pe care o citesc de acest autor si prima carte proasta pe care o termin stiind ca e asa. De pe la jumate am citit insa in diagonala… Dar ceva mi s-a intamplat: pana acum detectam o carte stupida
de la primele 20 de pagini maxim.

Cartea se numeste “Inspaimantatoarea viata personala a lui Maxwell Sim”. Un titlu promitator. Ma intereseaza viata personala. Nu povestile din tabloide care dezvaluie amanunte picante. Sunt interesat de toate acele gesturi mici care închegate de dorinte si sentimente dau ceea ce numim cotidian, viata zilnica . Iar daca aceasta  este si inspaimantatoare, curiozitatea mea devine obsesie: cum se lupta omul in mica si neinsemanata lui viata personala? Cum sunt acele lupte in care nu vei fi niciodata erou chiar daca le castigi? In care nu sunt monstrii, nici trupe speciale, nici boli nemiloase ori iubiri romantice,  nici oameni rai care sa simplifice ecuatia, nici camere de filmat si reporteri avizi sa relateze faptele de la fata locului?

O astfel de viata e complicat de povestit dintr-un motiv simplu: e al naibii de greu sa tragi cu ochiul acolo fara sa banalizezi lucrurile sau sa pui clisee unde nu intelegi.

Trebuie sa fii un povestitor bun,  precum Flaubert, Tolstoi, Cehov, Carver sau Roth ca sa ajungi sa intelegi si sa plasmuiesti viata personala. Ce vreau sa zic cu toata tarasenia asta este ca un romancier e  pretentios cu sine daca pretinde sa povesteasca ceva atat de greu de descris ca viata personala. Daca nu e in stare mai bine se apuca de romane istorice sau de actiune.

Am citit in cartea asta toate cliseele care de obicei se insaileaza ca sa-ti dea senzatia de viata personala: despresia ca boala, divortul de neinteles de femeia care nu intelege, parintii personajului care nu se iubeau, tatal homosexual nedeclarat si neinteles de fiu. Intamplator sau nu, personajul Maxwell Sim recunoaste si el la final ca este un britanic sadea homosexual. De, mentalitatile s-au schimbat, nu mai face greseala tatalui. Iar ca sa se recunoasca homosexual (ce iluminare!)  il ajuta o chinezoaca din Sidney pe care o cunoaste de doua ore, el fiind un barbat matur de 48 de ani. Alte clisee? Mai sunt. Banicile care sunt rele pentru ca au adus criza cu lacomia lor, obiectele fabricate in China de bieti chinezi ca sa fie ieftine pentru noi occidentalii lacomi. Lucruri pe care le aflii din ziare nu din viata personala. Etc, etc…

Primele capitole sunt acceptabile. Ba sunt si cateva pagini sclipitoare: o discutie despre periute de dinti reuseste sa sublinieze grotescul limbajului corporatist infiltrat in viata personala. Dar de la aceste pagini incolo cunoasterea si inspiratia il parasesc pe autor tot mai repede. In ultimele pagini, cand personajul beat si disperat vorbeste cu GPS-ul masinii, devine evident ca nenorocitul de roman trebuia terminat o data si autorul e in criza de timp. Iar incheierea este de un postmodernism uzat: autorul se intalneste cu personajul, bla, bla in sfarsit se pune punct cosmarului.

Nu scriu despre cartile care nu-mi plac pentru ca timpul e mult prea scurt. Dar acum am facut-o pentru ca m-a intrigat pacaleala asta cu titlul, cu primele capitole, promisiunea cu viata personala, contrastul dintre istetimea scrisului si rezultatul final. Feriti-va de magarus! era o emisunea la TV cand eram copil. In cazul asta cartea e magarusul.

Cand eram mic mi se intampla sa astept o carte si jumatate de an. Fie nu se gasea in micul orasel, fie se epuiza rapid pentru ca librarul dadea pe sub mana  frumoasele carti tiparite pe hartie fina tocmai la editura Raduga din Moscova.

Azi am cumparat de pe Kindle o carte. A ajuns in mai putin de un minut. Am deschis cartea si m-a luat ametelea: simteam ca am citit-o deja pe jumatate. Prea rapid. Uite asa citesc jumatate din toate cartile lumii .

Kindle e un moft si nu prea. L-am luat cu temerea ca ma plictisesc de el intr-o saptamana si o sa uit device-ul intr-un sertar. Au trecut aproape trei saptamani si intre timp am citit pe Kindle Vitelul de aur, de Ilf si Petrov si am recitit Gargantua si Pantagruel.  Iar acum recitesc The Old Man and the Sea. Au fost  treceri bruste de la comicul  tragic la veselie si apoi la un soi de tragedie optimista, trei carti, trei stari dar Kindle a suportat bine starile contradictorii, curiozitatile mele tehnice, sublinierile si cele cateva note, download-ul de carti de pe computer prin e-mail si alte nazbatii.

E bun, e minunat, nu oboseste ochii, citesc afara, e confortabil, nu zic nimic nou. Pentru iubitorii de carte ca tesut de intelesuri (nu ca obiect) e perfect. Ai la indemana, gratuit, o biblioteca uriasa, de pe la 1935 incolo. Am vazut cu uimire ca si Ulysses de James Joyce e la liber. Iar la carti platite, libraria in engleza e generoasa. Cea in franceza e inexistenta. La fel, nu am gasit un dictionar francez, ceea ce face mai greu de citit cartile vechi in franceza. Dar nu e vina lu’ Kindle ca mareata cultura franceza a ramas de caruta in era cartii digitale.

Totusi Kindle nu ma va convinge, oricat de avansat va fi, sa renunt la biblioteca mea sau sa renunt sa mai cumpar carti. E-book readerul e un fel de aduce cartea mai aproape, atat. Doua lucruri ma nelinistesc: ca se descarca bateria (ceea ce la o carte obinuita nu se intampla cata vreme mai avem soare) si ca ele, cartile, sunt stocate intr-un mediu virtual, care mi se pare mai fragil decat hartia. O biblioteca virtuala e ca si cum nu ai avea o biblioteca. Si nu pentru ca nu e fizica. Ci pentru ca tehnologia se schimba prea repede si la un moment dat voi fi prea batran ca sa ma mai schimb odata cu ea. Imi place acum micul meu Kindle dar probabil in 3-4 ani acest model nu se va mai fabrica, va arata cu totul altfel etc iar mie imi va fi imposibil sa ma acomodez cu el. Asa o carte ramane o carte si peste 30 de ani.

In mod fericit un e-book reader e bun si pentru cartea de consum dar si pentru a descoperi carti care altfel ar zace uitate: jurnale de calatorii, vechi dictionare si alte minunatii (a se vedea bnf.fr sau gutenberg.net). Ajungi la carti rare, ceea ce e cam la fel de greu cu a ajunge la oameni de aleasa fire. Acum sunt in cautare de povesti pe care nu le-as fi intalnit daca nu as fi avut un e-book reader. Sunt curios de jurnalul unui cuceritor din Noua Spanie sau jurnalul de bord al echpajului care a descoperit Lumea Noua sau prima enciclopedie, sunt curios de acei oameni care au vazut lucrurile pentru prima data si trebuiau sa inventeze ca sa poata povesti. La fel ca marii romancieri. Iar cu jucaria asta pot rasfoi astfel de carti.

Mai nou Kindle se poate cumpara de aici, din cate vad la cel mai bun pret din Romania. In completare pe elefant.ro puteti citi si un blog de carte actualizat.