Poveste despre dragoste si intuneric
Am mai incercat sa citesc o carte de Amos Oz si nu mi-a placut. Scrisul mi-a parut voit inteligent si nu reuseam sa uit ca exista un autor. Povestea lui despre dragoste si intuneric rascumpara insa o mie de povesti plictisitoare.
In primele 150 de pagini nu am regasit promisiunea din titlu. O nesfarsita descriere de familii de evrei europeni ma ametea cu amanutele ei picante, cu intorsaturile alambicate ale Istoriei cu I mare, cu farmecul diferentei si magia trecerii timpului in 10 pagini cat in 100 de ani. Fascinante pagini dar unde e dragostea? Si mai ales unde e intunericul?
Apoi punct. Punct la propozitia “Mama s-a sinucis“. Atunci iti dai seama ca autorul dezveleste incet, incet lumea din jurul copilului care acum matur fiind isi aminteste. Si lectura se schimba. Apoi iarasi punct. Formarea statului Israel. Din nou lectura se schimba. E atata emotie in mica lor familie: tatal pentru prima data ii povesteste fiului umilintele la care a fost supus ca tanar evreu intr-o scoala din Europa antisemita. Povesteste si incheie naiv convins: asta nu se va mai intampla de-acum incolo. Si tot in seara magica, cand e votata la ONU formarea statului Israel, fiul isi vede mama cum mangaie incetisor capul tatalui. Tandrete pe care copilul nu si-o aminteste sa se mai repete.
“Intr-o zi, cand o sa te insori si o sa ai o familie a ta, sper din tot sufletul sa nu ne iei pe mine si pe tatal tau ca exemplu de cum ar trebui sa fie viata conjugala“. Din nou punct. Sunt la pagina 571 si tot ce am citit devine iar alta poveste: nu despre sinucidere, nu despre formarea statului Israel ci despre cum e o famile fara dragoste intre parinti. Sau despre intunericul ascuns in inima dragostei. Despre acele mici si mari gesturi si despre depunerea timpului intr-o crusta pe care o numim familiaritate dar care mai mereu ascunde un secret. Crusta pe care autorul o inlatura cu fermitate si delicatete ca sa ne descopere viata unei modeste dar complicate familii, intesata de nefericiri mari si mici bucurii.
Nu am scris decat despre trei posibile moduri de lectura. Povestea formarii statului Israel, povestea unei sinucideri, istoria unei familii. Sunt convins ca mai sunt si altele pentru ca sunt atatea povesti care se impletesc baroc in aceasta poveste mare a cartii. Este o carte ideala pentru un cititor: o deschizi si alegi povestea care va deschide apoi toate povestile.
Texte:
