In anii `80 era o carte in format mare, in 3 volume, denumita “Povestiri istorice”. Nimic mai fals decat acest titlu, decat acele povestiri. Acolo, ca si in manualele de liceu, se relatau fapte dar nu si tesatura,  incalcita si greu lizibila, a unui trecut descifrabil doar din semne.

Acest efort este palpabil aici. Sunt povestite fapte dar si istoria notiunilor care au adus la  fapte. De exemplu cum a aparut notiunea de regalitate? Si cum s-a transformat ea in monarhie absoluta? Si cum in monarhia absoluta descifram germenii statului modern?

Nu sunt intrebari aiurea. Pana la statul modern toata istoria s-a petrecut pe mosia cuiva (avea un nume, fie rege, fie imparat). Puterea avea un nume de persoana. Acum puterea nu are nume sau daca ar fi sa-i dam unul ar fi Statul, dar e insuficient. Trebuie citit Foucault ca sa mai dezlegi din legaturile puterii asa cum a evoluat ea in intelegerea noastra. Sau niste tratate de juridica…

In acesta istorie a evului mediu intalnim genul acela de abordare care nu te obliga sa retii nume de batalii si date  asa zis istorice. E treaba ta daca le retii sau nu. Istoria nu e doar a faptelor. Pana la urma confruntarea dintre regalitate si papalitate a fost, inainte de orice incrucisare de spade, una juridica. E ceva mai complicat de filmul Dacii, dar merita toata atentia.

Cartea e valoroasa si pentru ca ne ajuta sa intelegem geneza actualelor state din Vest. Familiaritatea lor cu legea si de ce tin pana la urma asa de mult la un spatiu comun european. E o istorie a fragmentelor care se unesc, foarte lent, pana aproape de granitele intelesurilor moderne.

Normal, ca orice istorie si cartea de fata este contestabila. Avem o suma de eseuri bine documentate din ce am observat, probabil atacabile in interpretarile pe care le fac. Eu unul nu le atac pentru ca nu ma pricep. Dar inainte de orice indoiala oricum trebuie citite pentru frumusetea gandului. Iar ca poveste, simpla poveste, irationala oricate eseuri s-ar scrie, cruciadele raman preferatele mele.Pasionatii de istorie vor fi incantati.

Joi, 15 aprilie, incepand cu ora 19.00, la Absintherie Sixtina din centrul istoric se va desfasura o licitatie de arta in scopuri caritabile. Pe langa asta mai e un “targ”, sustinut in acelasi scop, de unde poti cumpara dulciuri (sunt bune, le-am gustat azi), ceaiuri (si astea sunt bune, le-am incercat deja, le recomand iubitorilor de ceaiuri puternic aromate) si obiecte interesante (carti, obiecte unicat si ce a mai gasit omul prin casa si a donat).

Mai sunt si artistii care au donat ce au gasit si ei prin atelierul lor de creatie si vin la eveniment, cititi aici.

Toti banii stransi din vanzare vor fi donati sa ajute copiii dintr-o comunitate izolata din Uganda, Africa de Est: satul Busabaga. Suna abstract, prea indepartat dar cu ajutorul internetului ei au reusit sa transmita mesajul care sa convinga organizatorii sa faca un asfel de eveniment. Speram sa strangem 3000 de euro, cu acesti bani copiii vor avea de mancare 3 luni (un euro ajuta un copil de acolo sa manance o zi).

Mai multe detalii aici: http://art4africa.wordpress.com. Am sa fiu acolo, nu neaparat sa ma laud cu o fapta buna cat sa atentez la viata prajiturilor (am auzit ca cele mai bune sunt puse la copt seara asta). Iar cu cat suntem mai multi, cu atat mai bine.