“For years my wife and I had held to a belief that if we worked hard and tried to do right things, the right things would hapen. It’s not a such bad thing to try and build a life on. Hard work, goals, good intentions, loyalty, we believed these were virtues and wold someday be rewarded. We dreamt when we had the time for it. But,  eventually, we realized that hard work and dreams were not enough.”

Raymond Carver, Fires, pg 34, Vintage 2009

In Fires sunt 4 texte la inceput, denumite eseuri, unde Carver isi povesteste scrisul si viata, asa cum au fost, strans legate. Sunt texte foarte simple, foarte directe, fara teorii complicate,  asa cum suntem deja obisnuiti cu stilul scurtelor sale povestiri. Iar aceasta potrivire mi-a placut.

Odata ce i-ai citit proza te astepti  sa scrie in On writting, unul dintre eseuri, ceva de genul “to write about commonplace things and objects using commonplace but precise language“. Si in continuare te astepti sa faca vreo argumentatie din domeniul esteticii literare.

Dar cand povesteste in Fires, al treilea eseu, despre influentele lui literare, paraseste problemele estetice. Numeste cativa scriitori pe care i-a placut,  apoi sare din literatura si estetica in lucrurile care se intampla. “At that moment I felt  - I knew – that the life I was in was vastly different from the lifes of the writers I most admired. I understood writers to be people who didn’t spend their Saturdeys at the laundromat and every waking hour subject to the needs and caprices of their children”.

De aici incolo influentele in proza lui Carver nu mai au legatura cu literatura. Au legatura cu familia, cu jobul, cu orele de munca, cu oamenii pe care ii intalneste sau nu. Nu veti gasi amanunte picante din viata unui scriitor. Dar la Carver simti o legatura sanatoasa intre literatura si ordinea pe care isi doreste cu disperare sa o aduca in propria viata. Iar legatura asta poate inspira depotriva un simplu cititor sau un scriitor.

Va las sa descoperiti de ce Carver scrie scurte povestiri si nu romane si de ce visele si munca nu au fost indeajuns pentru fericire. Aceste eseuri vor bucura pe orice iubitor de proza scurta semnata Raymond Carver, curios sa afle cum l-a ales stilul pe un scriitor ca el.

Tot in acest volum mai gasiti poeme si povestiri, bonus pe langa cele 4 eseuri.

Resurse:

• Site Raymond Carver
• Times Topic

Hobby e o carte in care poti citi 5 povestiri. O poti incepe de la orice pagina, fie cartea, fie povestirea. Nu sunt respectate conventiile de timp  sau de spatiu. Pentru unii cititori poate  fi derutant. Dar nu asta conteaza. Te  obisnuiesti.

E o carte in care nu sirul faptelor conteaza ci ceea ce simti cand acestea se intampla. Ca in vis. Cand visezi nu intamplarile sunt reale (ele evident par total absurde)  ci ce simti traind acele intamplari. Ne trezim dintr-un vis neplacut : “Ce bine, nu e real, a fost doar un vis” si dam uitarii nelinistile, desi ele raman.

La sfarsitul unei povestiri, de exemplu Hobby, am putea avea aceeasi reactie: “Ce bine, e doar un text, nimic din ce se intampla acolo nu este real!“. Dar nu ce se intampla conteaza. De aceea, ca si in vis, intamplarile din aceste povestiri s-ar putea  sa para absurde.

Insa in aceste povestiri e ca si cum nelinistile din vise nu se mai multumesc sa apara in timpul somnului si pleaca in realitate facandu-si de cap, cu voia autorului Autorul a hotarat sa nu fie ipocrit si-si lasa libere temerile, iubirile, ura lui sa se intalneasca cu textul, in forme pe care inca nu le banuiam.

Doua lucruri va vor incanta: chipul povestirilor si noutatea stilistica. Emotia si stilul, de altfel de nedepartit cele doua. Sunt carti ale generatiei tinere care vor sa fie altceva, dar vor prea mult si se golesc astfel de emotie. Aici nu se intampla asa. Nu zic ca este perfect. Dar este o reusita pentru o carte de debut.

Cartea, ca orice lucru bun, nu se gaseste oriunde. Carturesti si inca doua librarii o au la raft. O mai gasiti si pe siteul editurii.