Incep cu un exemplu superb, despre cum filosofia prost citita poate avea un efect contrar, adica intunecarea mintii. Exemplul il gasiti aici unde Sorin Lavric simte nevoia sa observe ca Marquez nu are orizont filozofic. Ma intreb daca “bietul” Marquez o fi cautat vreodata  orizontul asta himeric. Mentionez ca am studiat filozofia dar nu m-am gandit inca in prostia mea ca ar trebui sa fac din ea un criteriu de judecata pentru literatura. Articolul lui Lavric il pastrez la mapa, e o sursa buna de bancuri.

Am citit un interviu cu Gerald Martin, bigraful lui Marquez, pe nou lansatul blog al editurii Litera. Interviul e misto, blogul mai e de lucrat la transparenta, multe posturi nu inteleg de cine sunt scrise.

Dupa mai bine de 20 de ani mi-am amintit de cartile ilustrate pentru copii. Multa vreme nu am avut televizor (ca si acum) si ma uitam fascinat la ilustratiile din cartile cu basme. Care aveau, pentru ca, oroare, pe vremea comunismului s-au editat si multe carti de basme fara ilustratii.

La originea genului de ilustratie preluat si in basmele editate la noi s-ar parea ca este Edmund Dulac, descoperit “pentru mine” pe un blog feeric. O galerie de basme, aici.

In Dilema Veche, despre o carte pe care am citit-o si eu recent, Barbarii, de Alessandro Baricco. Cartea e seducatoare, chiar daca esti de acord sau nu cu ea, pentru ca e o rafinata descriere a lumii noastre grabite si  superficiale.

Ed. Humanitas

O zi din viata lui Ivan Denisovici de Aleksandr Soljenitin

Pasii sunt simplii. Suhov se scoala de dimineata cu putin inainte de apel si numera minutele pe care le mai are de stat la caldura, pe prici, cum se numeste in lagar patul detinutului. Sunt minute esentiale pentru ca afara sunt -30 grade (in baraca suntaproape 0 grade)

Dupa apel Suhov dramuieste cu grija cele doua sute de grame de paine: o parte va fi cusuta in saltea, o partea va fi mancata cu grija, cat mai incet cu putinta, ca sa simta fiecare frimitura. Este important sa ai o rezerva de paine.

Drumul pana la locul de munca dureaza aproximativ o ora. Nu trebuie sa fie mai mult, nu trebuie intarziat, altfel picioarele incep sa inghete si ziua e pierduta. Iar el are un paslar, stangul, cam vechi si frigul musca mai repede.

Ivan Denisovici (Suhov) a reusit sa faca rost la pranz de doua strachini de zeama in plus. Seful de echipa ii lasa si lui una, e respectat, merita pentru ca e un bun muncitor, isi face norma. O strachina de zeama in plus, fierbinte, inseamna ca azi a mancat mai mult decat ieri. Ziua se anunta buna. Are si ceva bani, deseara va putea cumpara tutun, deci poate imprumuta de o tigara. Trage cu grija in piept aroma tutunului: asta inseamna ca azi poate fuma spre deosebire de ieri, cand nu avea fir de tutun.

Zidul pe care il are de facut pe santier are 4 metri lungime si vreo doi jumate inaltime. Trebuie bine stiut cat e de munca si cat se poate munci. O norma neindeplinita inseamna mai putina mancare. Mai putina mancare inseamna mai putina viata. Trebuie masurat cu grija, iar aici seful de echipa e omul important. El se bate pentru echipa, pentru norme. In lupta pentru supravietuire daca iti faci norma si ceva in plus mai primesti 200 de grame de paine la portia zilnica.

Iar la intoarcere, ce fericire, colegul de echipa il lasa lui portia de zeama chioara pentru ca a primit pachet de acasa. Aceasta zi din viata lui Ivan Denisovici a fost una aproape fericita. Cel putin asa gandeste el la finalul cartii cand molfaie felia de salam (un adevarat festin) primita cadou.

Pentru unii poate fi o concluzie amara (ce a ajuns rusul in secolul XX) sau ironica.  Dar nu cred ca este asa. E o concluzie optimista. Daca Ivan Denisovici nu ar fi masurat cu atentie necesarul minimei existente, nu ar fi stiut sa fie fericit. Orice surplus ar fi fost un prilej de animalitate si regret. Asa, el a rezistat. Altii au murit in frigul Siberiei.

Ivan Denisovici este multumit pentru ca stie ca a mai supravietuit o zi. E o zi buna dupa toate masuratorile: portii duble de mancare, doua tigari fumate, tutun pentru alte 12 tigari in buzunar, paine la saltea, norma indeplinita, o felie de salam seara, ce vrei mai mult?

Ivan Denisovici a stat 8 ani in lagar. Mai are 2. Despre viitor nu  poate spune nimic, speranta nu mai poate fi masurata.