La sfarsit de saptamana am citit un text frumos, o balada-raspuns scrisa de Veronica ca urmare a intrebarii de pe blogul Nemira: Ce face dracul acum?.

Un fragment:

Am inceput acum 3-4 zile sa citesc Gabriel Garcia Marquez, O viata, de Gerald Martin. Sunt curios cum poti sa-l povestesti pe cel care povesteste magic.

Am inceput cu inceputul dar acum sunt pagini pe care le sar. Cartea e buna, documentata, muncita, dar paginile tot le sar. Pentru ca pe un atat de bun povestitor nu-l poti povesti.  Nu poate fi el cel despre care se scrie:  Marquez e de fapt un text complet, suficient siesi, care nu poate fi repovestit. Marquez nu poate fi personaj decat in propriile lui povestiri.

Normal, citesc in continuare dar am sentimentul ca e despre altcineva, ca nu il recunosc in niciuna din intamplari. Tot astept fie ca ordinea naturala sa se risipeasca, fie ca personajul sa ajunga undeva la exces. Asa cum se intampla si in cartile lui.

Si mai e o ciudatenie: nu prea ma intereseaza ce s-a intamplat pana la 30 de ani, ci ce se intampla dupa.  In ritmul asta, cand o sa ajung la 60 de ani, o sa citesc doar despre oameni care au reusit sa supravietuiasca pana la 80.