L-am deschis cu neincredere (nu l-am cumparat eu, l-a cumparat Adriana) dar l-am citit cu pasiune.  Este o carte pe care ar trebui sa o scriem fiecare. Nu are legatura cu literatura, cultura etc. Autorul a ramas anonim.  Un roman de analiza, aventura si reflectie.  Faina combinatia, nu? De ce ar trebui sa-l scriem fiecare? Ca sa putem sa ne spunem niste lucruri pe care verbal nu am putea sa le rostim sau nu e nici bine sa le rostim cu voce tare. Ca si cum ai face un scurt reportaj despre tine, dar nu intimist. Fara lirism exagerat.

Nu e un roman politist, desi din titlu pare ca se ocupa de droguri si alte aventuri. E un roman ce analizeaza altfel situatii si sentimente. Inclusiv pe cele care ne fac sa ne simtim buni, inaltatori sau dimpotriva, foarte, foarte rai. E perechea la “Insemnari din subterana“. Un un roman de reflectie dar cu scriitura alerta, ca intr-un roman politist.

Ghicitoarea s-a terminat. Am citit Romanul cocainei si mi-a placut.

Mi-a placut observatia ca daca nu am fi atat de convinsi de bunatate, duiosie si alte marete sentimente, nu am fi nici atat de rai, de iritabili.  Scriitorul da un exemplu concret. Esti la o piesa de teatru. Eroii ajung cu jocul in punctul de tensiune maxima (sentimentele inaltatoare se dezvaluie atunci) si un batranel stranuta. O data, de doua ori, tuseste. Nu te irita? Daca stranuta pe strada te mai enervai atat de tare? Si autorul continua pas cu pas sa ne demonteze placerea de a fi buni.

Mi-a mai placut descrierea starilor date de cocaina (in partea a treia ) si modul cum descrie fara mila pentru el relatiile cu colegii de liceu (apoi facultate).

A se citi totusi in doze mici. Romanul cocainei e o doza tare, ca un drog, se ia putin cate putin, chiar daca iti place si vrei sa-l citesti deodata.

Am cautat azi cateva cuvinte cheie pentru un radio si am intrat pe Google Trends ca sa vad ce mai cauta lumea cand e vorba de muzica.

Din cautare in cautare am ajuns sa compar manelele cu jazzul ca volum de cautare. Nu in Romania, aici lucrurile sunt demult clare. In Spania.

Vedeti rezultatul. Incet, Incet, jazzul se retrage si manelele castiga teren incepand cu anul 2005 (jazz-ul e cu rosu). Cand se vor intalni cele doua linii, Spania e cucerita! De romani.