Club A, la scena, un meci fotbal – literatura. Intre drama lui Mutu si scrisoarea dramatica a unei deportate in lectura lui Ioan T. Morar. In Club A a castigat literatura. Am stiut si noi cand s-a dat gol (din incaperea de alaturi s-a urlat GOOOOOL) dar nimic mai mult despre fotbal.

Scriitorul. Ioan T. Morar a comentat cu umor meciul fotbal-literatura, a citit fragmente din roman, a povestit despre el (cu acelasi umor) si a raspuns la intrebari. In verva maxima, uneori nu mai putea fi oprit, dar l-am ascultat cu atentie, nu suferea de logoree ci de preaplin. Lectura a fost cam fara intonatie, usor emotionat autorul (asa mi s-a parut). Apoi a revenit la un ton firesc, dialogul nu a avut nimic scortos.

Moderatorul (Silviu Man) a facut o figura aparte, adica nu a fost, din fericire, moderator, acel homo sapiens care apare pe sticla televizorului, crede ca stie tot sau cu prefacuta modestie mimeaza nestiinta si, nu stiu de ce, se incapataneaza ca in final toate sa iasa bine si cu aplauze. Totusi, ca moderator ma asteptam sa propuna una doua teme de discutie, macar asa de proba. Poate data viitoare.

Publicul. A fost numeros, parca mai erau si in picioare. Nu am fost singurul din public de sex masculin! Ceea ce este numai meritul evenimnetului, data fiind concurenta de la trei metri mai incolo, dupa perdele, unde erau doua (doua!) ecrane unde era MECIUL! Si a pus intrebari. Ceea ce insemna cu nu s-a dormit deloc cum s-ar crede ca se intampla la astfel de lecturi publice.  Adrenalina, nu chiar ca la un meci de fortbal, dar pe aproape.

Despre cei care se intreaba daca sa vina si ei sau nu. Pai sa vina! Intalnirea nu seamna cu una de cenaclu, unde se citesc “capodopere” inca nepublicate si te apuca cascatu’ pentru ca cineva se incapataneaza cu tot dinadinsul sa se exprime literar. Aici s-a citit dintr-un roman deja publicat, autorul stie bine ce a vrut cu scrisul sau, isi stie limitele si reusitele. Asa ca se poate asculta si discuta cu placere, intr-un limbaj inteligibil. Pentru cine este interesat.

De ce sa ma duc sa ma intalnesc cu un tip care a scris o carte? Ar fi cateva motive. Adevarat, ce a avut de spus, a spus in carte. Dar daca autorul vrea sa ne intalneasca, e o ocazie de a petrece cateva ore foarte placut (chiar daca nu e autorul tau preferat) discutand si altceva decat fotbal, caini, credite si alte fixuri contemporane. Altul ar fi ca poti intalni alti oameni placuti, carora le plac lucruri deosebite. De aceea la acest gen de intalniri as pune mai mult decat acum accentul pe dialogul intre public si autor. Cu putina incurajare de la autor si moderator.

In loc de concluzie, sa fie cat mai multe intalniri. Am citit si auzit pe undeva ca sa fie invitati debutanti. Si Ioan T. Morar a venit tot cu un roman de debut, insa un roman scris cu daruire pentru o lume disparuta, am spus si mai sus, a stiut ce a vrut si se intelege asta din cum vorbeste. Daca ar veni numai debutanti ma tem ca vor aparea si experimente neintelese sau cartulii teribiliste care pe mine unul ma plictisesc. Sau poate vor deveni de inteles? Sa nu ne amagim. Literatura isi este suficienta siesi. Aleg sa vin nu ca sa inteleg mai bine, ci de placerea timpului petrecut. Vom trai si vom vedea.

Ma-m intalnit cu Andrei Rosca la Bookfest si am primit invitatie la eveniment (multumesc Andrei . Cu lecturi publice s-au mai laudat si altii dar daca se ocupa bookblog de acest evenimnet sunt convins ca va fi unul de durata.