Pentru mine aceasta carte este un exemplu de gandire. Autorul isi desfasoara gandul cu atentie, fara sa aduca in joc structuri argumentative facile. Il ajuta si faptul ca nu viciaza limbajul cu sintagme uzuale. Observatiile despre limbaj facute de Wittgenstein sunt rezultatul experimentarii situatiilor limita, asa numitele incurcaturi folozofice, unde se ajunge pentru ca esti crud cu propriile obisnuinte de limbaj si de gandire.

Caietul albastru poate ajuta la formarea unui stil de gandire, exprimabil in spatiul public, (pentru ca fiecare gandeste cum vrea la el acasa) care pleaca de la observatii simple, ocoleste citatele de efect, face economie de retorica, face economie de referinte la texte sau persoane mai mult sau mai putin celebre, refuza concluzii categorice si lasa deschisa dezbaterea pentru a putea forma o comunitate in jurul respectivei probleme.

Nu trebuie neaparat sa intereseze continutul Caietului albastru (personal nu sunt un impatimit de epistemologie, logica formala etc) cat frumusetea argumentarii. Mai in gluma, mai in serios, este o carte de recomandat politicienilor, poate asa scapam de pateticele lor argumente.

Literatura si filmul sunt o forma de a spune lucrurile astfel incat faptul ca traim impreuna sa fie suportabil. Am trai si fara literatura si film, insa stapaniti de violente inexplicabile. Ceea ce s-a intamplat si se mai intampla.