Skip to content

Povestirile lui Nabokov

nabokovNabokov a fost pasionat de entomologie – un gen de fluturi  poarta numele de Nabokovia, numit astfel in onoarea scriitorului.

Cartea? O colectie de fluturi vii. Povestirea zbate frumos aerul abstract al lecturii. Un zbor scurt pentru ca este proza scurta. Dar un zbor in ale carui aripi cunosti repede si intens locuri (Rusia copilariei lui Nabokov sau Berlinul anilor ‘30) si oameni (vaduve, nobili scapatati, burghezi fericiti si dictatori incruntati).

In povestirea Ghid prin Berlin nu intalnim nimic util, nimic din ce ar trebui sa insemne un ghid.

“Ghidul asta e foarte prost, spuse posomorat nedespartitul meu tovaras de pahar. Pe cine intereseaza cum ai stat dumneata in tramvai si cum te-ai dus la acvariul din Berlin?”

Si critica continua dupa inca un paragraf in care scriitrul descrie o berarie banala:

“E neinteresant, spune cu un cascat plictisit prietenul meu. Problema nu sunt tramvaiele  si testoasele, ci in general…”

Dar Nabokov  se incapataneaza sa scrie despre tramvaie cu taxatori care au maini unice, berarii cu panze de paianjeni, inserari de primavara si mese cu musama cadrilata, toate pulseaza in bataia de aripi a unui fluture urias si unic pe care autorul, impotriva colectionarului, il creeaza si ii da drumul sa zboare efemer in aerul lecturii noastre. Literatura este fara indoiala un ghid prost prost pentru viata, dar incantator.

Ar fi putut sa scrie despre ce se intampla politic in Berlin, despre marsuri, despre parade, despre idei si dictatori care au schimbat lumea. Pe toate le gasPovestiri Nabokoveai in orasul efervescent al acelor ani. Dar astea sunt tentatii. Tentatii pe care autorul nici macar in treacat nu le mentioneaza. Dincolo de stirea zilei e tesatura neinsemnata si continua a obiectelor si intamplarilor, acesta este locul unde Nabokov pleaca in cautarea povestirilor.

Povestirile lui Nabokov sunt o incantatoare definitie a literaturii, intinsa pe cateva sute de pagini in care poti deslusi inarmat cu lupa unui cititor atent etapele, renuntarile si cuceririle scrisului. Fiecare povestire are de spus ceva in particular, asa cum zborul unui fluture ne incanta, dar intreaga colectie este o metapoveste despre estetica literarara a lui Nabokov. Cu reusite si nereusite.

Postat in carti. Taguri , .

March 6, 2010

1 comentariu

Povestiri la cafenea

vintage2Am avut o pauza in ianuarie si s-au adunat mai multe povestiri. In total au fost 166 de povestiri din care intra in cafenea 5 nominalizati. Am ales sa punem povestirile intr-un nou format pentru usurinta lecturii. Daca ma insel si e mai dificil de citit acum, dati un semn.

De luni pana miercuri inclusiv asteptam voturile si comentariile voastre. Joi vom anunta castigatorul. Nu va sfiiti sa apelati la prieteni care sa va citeasca si sa va voteze povestirea. Din ce am observat multe comentarii sunt din partea celor care trimit povesti,  nu stiu la cata incurajare te poti astepta de la concurenta :) .

Reamintesc doua lucruri deja stabilite:

1. Punctajul obtinut de povestiri la vot nu este adunat cu punctajul juriului, insa are un rol consultativ.

2. Castigatorul ne va da un miniinterviu.

Pentru cei care nu stiu, povestirea castigatoare are un premiu de 100 de euro pe care ii poate cheltui de capul ei, fara povestitor . Lectura placuta!

___________________________________________

Mihaela Onu

___________________________________________

Leonard Ancuta

____________________________________________

Bogdan Varvari

____________________________________________

Dorin Cozan

_____________________________________________

Vali Sirbu

revistascriitorului.ro

Postat in carti.

January 31, 2010

Comments Off

Moartea unui zeu

Serapis“Urcand dar Teofin in templu, a vazut statuia care il inspaimanta prin imensitatea ei pe cei care o priveau. Si se relata chiar si o povestire mincinoasa precum ca, daca cineva va ajunge acolo, indata pamantul se va cutremura si va navali ciuma peste toti. Dar fiind el convins ca aceste vorbe sunt pline de povesti babesti a privit ca dispret imensitatea aceea care era fara suflet si a poruncit unuia care avea o secure sa-l strapunga pe Serapis cu o lovitura puternica. Pe Serapis nu l-a durut, desigur, fiind din lemn, si nu a scos niciun sunet, ca unul lipsit de viata. Iar cand i-au taiat capul, au navalit de acolo o turma de soareci. Caci zeul egiptenilor era locuinta pentru soareci. Atunci l-au taiat in bucati si i-au dat foc din toate partile; [...]”

Casiodor, Istoria bisericeasca tripartita

Desi e dintr-o carte semnata de Casiodor, (senator si om de litere din ultimii ani ai Imperiului Roman de Apus) fragmentul de fapt nu-i apartine. Cartea e doar o compilatie din alti trei autori (de aceea se numeste tripartita) iar cel care a scris aceste randuri este Teodoret.

Istoria tripartita e partinitoare, scrisa cu naivitate si uneori cu rautate. Nu se compara cu istoriile scrise de Tacit, cezarii lui Suetoniu ori caracterele lui Plutarch. Vor mai trece cateva secole pana sa se scrie iar istorie. Dar e o interesanta taietura intre lumi: una apune (lumea romana) si una se ridica (lumea crestina). Iar conflictul intre lumi este un un conflict intre zei: fie bisericile sunt daramate (Iulian Apostatul) fie templele arse (imparatul Teodosie).  Noi acum stim cine este invingatorul. Atunci nu se stia si lupta era apriga. Zeii erau macelariti. Cu un avantaj clar pentru crestini. Al lor fiind invizibil era ferit de ridicol. Soarecii nu aveau unde sa se ascunda. Teofin trebuie sa se fi simtit bine cand l-au doborat pe Serapis, avea el probabil rafuelile lui. Uneori e bine sa mai darami niste zei, asa, de eliberare.

Postat in fragmente.

January 17, 2010

0 comentarii

Povestiri la cafenea

Luna aceasta am primit 80 de povestiri pe revistascriitorului.ro. Pe care le-am citit. Desi ma consider un cititor cat de cat pasionat, nu am mai citit nicodata 80 de povestiri in doua saptamani. Nu stiu ce ma voi face cand vom ajuge la 500 :)

 Dupa experienta de luna trecuta am hotarat cu totii sa facem cateva mici schimbari.

Prima schimbare. Vrem ca inainte de publicarea povestirii sa aflam si parerile voastre. Daca sunteti de acord. De aceea vom posta 6 povestiri din cele 80 in sectiunea Povestiri la cafenea. Timp de 3 zile (luni, marti, miercuri) va invitam la vot si comentarii.

Punctajul obtinut de povestiri la vot nu este adunat cu punctajul juriului. Dar cu acest prilej cred ca ne vom putea cunoaste mai bine gusturile si optiunile.  Vom experimenta impreuna luna de luna ce anume e o povestire.

A doua schimbare. Pe castigator il vom ruga sa ne trimita un scurt text despre el si sa ne dea un mini-interviu (maxim 5 intrebari). Motivul? Atat noi, juriul, cat ci cititorii revistei ii vom cunoaste astfel mai bine pe cei care scriu aici. O povestire si un nume nu conving intodeauna.

Atat cu schimbarile  pentru luna aceasta.  Suntem bucurosi de participarea voastra, nu ne asteptam sa primim atat de multe povestiri. In continuare comentariile voastre sunt parte a proiectului.

Povestirile le gasiti aici (nu sunt intr-o ordine a preferintei):

  1. Pe cand eram departe
  2. O festanie cu printesa si baobab
  3. Zi scurta astazi
  4. Luna sangerie
  5. Cutia neagra cu lapte
  6. Evadare din intuneric

Postat in note albastre. Taguri .

December 8, 2009

2 comentarii

Raymond Carver – Fires

carver“For years my wife and I had held to a belief that if we worked hard and tried to do right things, the right things would hapen. It’s not a such bad thing to try and build a life on. Hard work, goals, good intentions, loyalty, we believed these were virtues and wold someday be rewarded. We dreamt when we had the time for it. But,  eventually, we realized that hard work and dreams were not enough.”

Raymond Carver, Fires, pg 34, Vintage 2009

In Fires sunt 4 texte la inceput, denumite eseuri, unde Carver isi povesteste scrisul si viata, asa cum au fost, strans legate. Sunt texte foarte simple, foarte directe, fara teorii complicate,  asa cum suntem deja obisnuiti cu stilul scurtelor sale povestiri. Iar aceasta potrivire mi-a placut.

Odata ce i-ai citit proza te astepti  sa scrie in On writting, unul dintre eseuri, ceva de genul “to write about commonplace things and objects using commonplace but precise language“. Si in continuare te astepti sa faca vreo argumentatie din domeniul esteticii literare.

Dar cand povesteste in Fires, al treilea eseu, despre influentele lui literare, paraseste problemele estetice. Numeste cativa scriitori pe care i-a placut,  apoi sare din literatura si estetica in lucrurile care se intampla. “At that moment I felt  - I knew – that the life I was in was vastly different from the lifes of the writers I most admired. I understood writers to be people who didn’t spend their Saturdeys at the laundromat and every waking hour subject to the needs and caprices of their children”.

De aici incolo influentele in proza lui Carver nu mai au legatura cu literatura. Au legatura cu familia, cu jobul, cu orele de munca, cu oamenii pe care ii intalneste sau nu. Nu veti gasi amanunte picante din viata unui scriitor. Dar la Carver simti o legatura sanatoasa intre literatura si ordinea pe care isi doreste cu disperare sa o aduca in propria viata. Iar legatura asta poate inspira depotriva un simplu cititor sau un scriitor.

Va las sa descoperiti de ce Carver scrie scurte povestiri si nu romane si de ce visele si munca nu au fost indeajuns pentru fericire. Aceste eseuri vor bucura pe orice iubitor de proza scurta semnata Raymond Carver, curios sa afle cum l-a ales stilul pe un scriitor ca el.

Tot in acest volum mai gasiti poeme si povestiri, bonus pe langa cele 4 eseuri.

Resurse:

 

Postat in carti. Taguri , .

November 23, 2009

4 comentarii

Mihai Radu – Hobby si alte povestiri

mihairadu-_hobbyHobby e o carte in care poti citi 5 povestiri. O poti incepe de la orice pagina, fie cartea, fie povestirea. Nu sunt respectate conventiile de timp  sau de spatiu. Pentru unii cititori poate  fi derutant. Dar nu asta conteaza. Te  obisnuiesti.

E o carte in care nu sirul faptelor conteaza ci ceea ce simti cand acestea se intampla. Ca in vis. Cand visezi nu intamplarile sunt reale (ele evident par total absurde)  ci ce simti traind acele intamplari. Ne trezim dintr-un vis neplacut : “Ce bine, nu e real, a fost doar un vis” si dam uitarii nelinistile, desi ele raman.

La sfarsitul unei povestiri, de exemplu Hobby, am putea avea aceeasi reactie: “Ce bine, e doar un text, nimic din ce se intampla acolo nu este real!“. Dar nu ce se intampla conteaza. De aceea, ca si in vis, intamplarile din aceste povestiri s-ar putea  sa para absurde.

Insa in aceste povestiri e ca si cum nelinistile din vise nu se mai multumesc sa apara in timpul somnului si pleaca in realitate facandu-si de cap, cu voia autorului :) Autorul a hotarat sa nu fie ipocrit si-si lasa libere temerile, iubirile, ura lui sa se intalneasca cu textul, in forme pe care inca nu le banuiam.

Doua lucruri va vor incanta: chipul povestirilor si noutatea stilistica. Emotia si stilul, de altfel de nedepartit cele doua. Sunt carti ale generatiei tinere care vor sa fie altceva, dar vor prea mult si se golesc astfel de emotie. Aici nu se intampla asa. Nu zic ca este perfect. Dar este o reusita pentru o carte de debut.

Cartea, ca orice lucru bun, nu se gaseste oriunde. Carturesti si inca doua librarii o au la raft. O mai gasiti si pe siteul editurii.

Postat in carti.

November 16, 2009

2 comentarii

Linia subtire dintre orgoliu si nebunie

carl_gustav_jung“Complexul grandorii personale consteleaza cele mai multe asociatii; el se  exprima mai ales in afectare care nu are alt scop decat sublinierea demnitatii personalitatii. In aceasta privinta ea este un mijloc normal si foarte cunoscut al vanitatii. Aici el ajunge in concordanta cu orgoliul argumentat patologic la o inaltime exagerata. Pentru ca afectul activ care se afla la baza lui pare sa nu se stinga niciodata, complexul dureaza decenii intregi si devine maniera, care contrasteaza flagrant cu situatia reala. Acelasi lucru se vede dealtfel si la normalii care sunt deplasat de infumurati si care isi pastreaza atitudinea mareata chiar daca ea nu corespunde cu situatia reala.

Corespunzator afectarii exagerate gasim si idei de grandoare exagerate, care au ceva grotesc,  pe de o parte din cauza contrastului lor cu realitatea, iar pe de alta din cauza expresiei lor verbale afectate si greu de inteles. Principiul acestui fenomen se gaseste si la normali al caror orgoliu contrasteaza cu inteligenta lor si cu situatia exterioara.” (p.125)

Fragmentul face parte din “Psihologia bolilor spiritului“, studiul despre Dementia praecox (in traducere ar fi prostire timpurie). Complexul mai sus pomenit este una din trasaturile acestei boli, in descrierea lui C.G. Jung. De obicei in acele vremuri (acum mai bine de 100 de ani) bolnavii de acest tip jumatate de zi se credeau Napoleon si erau fericiti, jumatate Sisif si se simteau nenorociti. Pentru somn mai ramanea destul de putin. Probabil si acum e la fel.

In carte Jung, asemeni unui explorator, navigeaza in apele nebuniei si, asa cum exploratorii trebuiau sa gaseasca nume pentru pamanturi noi ori animale necunoscute, la fel si el da nume unor noi insule de care se foloseste ca sa mearga mai departe. Inca nu stiu unde ajunge. Deocamdata, atent la soaptele nebunilor el incearca sa le traduca limbajul.

Postat in fragmente. Taguri .

November 10, 2009

7 comentarii

Confesiunile unui cafegiu

cafegiuPe coperta 4 scrie ca “Este cartea anului, marea surpriza a lui 2008“. Cel care sustine treaba asta este Dan C. Mihailescu.  Ca multi altii banuiesc, nu am citit toate cartile aparute in 2008 si nu am cum sa-l contrazic.  De aceea formulari critice de acest gen nu prea spun nimic.

In schimb pot spune ca citind aceasta carte ai un bun prilej sa te gandesti la ce mananci si bei zi de zi. De cine sunt facute, cum sunt facute, ce istorie au, cum as putea sa cunosc exact ce contin si cum as putea sa ma asigur ca ce e pus acolo imi face bine. Confesiunile unui cafegiu e o carte despre gust…

Un cafegiu ajunge celebru in Bucurestiul anilor ‘70 datorita gustului cafelei Avedis, cafea pe care o prajeste chiar el, la vedere, cum ii place sa spuna. Au venit la el sa-si cumpere cafeaua actori si scriitori vestiti, generali de Securitate, profesori universitari si se pare insesi Elena Ceausescu bea cafea Avedis prajita de maestrul Florescu.

Fara indoiala exista o reteta pe care cafegiul o pastreaza cu strictete. Nu v-o spun, o cititi in carte. Dar mai exista ceva. Pasiunea pentru cafea devine un fel de a fi si transforma gestica obisnuita a fabricarii si vanzarii  in ritual. Nichita Stanescu nu se duce doar sa ia cafea, mai ramane la o vorba cu alti scriitori, toti doritori sa bea in fiecare zi o ceasca de cafea care sa aiba exact acelasi gust, adica bun.

In prezent nu stiu pe nimeni care sa vanda cafea marca proprie, facuta in casa cum se zice. Dar nu e vorba doar de cafea.  Majoritatea alimentelor din supermarket au un gust artificial, conceput special pentru Europa de Est. Sunt fabricate industrial, calitatea este indoielnica si in ciuda reclamelor agresive mie mi se par toate anonime (singura celebritate din etichete fiind litera E).

Gheorghe Florescu nu scrie doar despre cafea. Cartea este si o marturie istorica, un document necesar celor care studiaza viata si intamplarile din timpul Epocii de Aur. Dar acestea sunt lucruri care intr-un fel sau altul s-au mai spus. Istoria lui de cafegiu de Bucuresti e insa noua si merita toata atentia. Cine stie, poate in viitor nu vom mai cumpara cafeaua cu reclama TV ci cafeaua de la magazinul din colt, unica dupa reteta unui om pasionat de munca lui. Si sunt atatea alte gusturi care isi asteapta maestrul…

Postat in carti. Taguri , , .

November 9, 2009

5 comentarii

Kafka – Metamorfoza

kafkaChinul calatoriilor, neplacerile afacerilor,  mesele neregulate, seful autoritar si insolent, relatiile cu oameni care se schimba mereu incat nu dureaza si nu pot deveni mai intime, cam acestea sunt nefericirile lui Gregor Samsa, un comis-voiajor care intr-o dimineta s-a trezit transformat in gandac.

Ne-am fi asteptat ca acest eveniment sa tulbure gandurile obisnuite ale lui Gregor. Dar nu. El inca este ingrijorat de intarzierea de la servici, de pierderea trenului, de mustrarile sefului. Faptul ca acum e un gandac e deocamdata o usoara indispozitie in tesatura de indatoriri stricte care ii guverneaza viata. Are o datorie a parintilor de platit, un serviciu, o sora de care sa aiba grija, parinti batrani si neputinciosi.

Am insistat pe inceputul povestirii pentru ca nu vreau sa scriu decat doua observatii despre o carte atat de cunoscuta. Lucruri care probabil s-au mai spus intr-un fel sau altul.

Primul este ca pe Gregor il tradeaza corpul, care refuza sa se supuna indatoririlor ascultandu-i de fapt nefericirile. Gregor gandeste in continuare ca un om dar nu mai poate merge asemeni si, foarte important, nu mai poate vorbi. Indatoririle lui fata de firma si familie devin abstractiuni inutile pentru un corp transformat. Singuratatea si moartea la care il conduc modificarile corpului intr-un sens devin izbavitoare.

O alta observatie. De cand devine gandac, Gregor de fapt nu mai vorbeste cu nimeni. Lipsit de puterea exprimarii,  Gregor va fi lipsit curand si de iubirea celor dragi. La finalul povestirii, muzica il ademeneste afara din ascunzatoare si il convinge ca este totusi un om devreme ce vioara surorii il emotioneaza atat de profund.

Dar nu, pe gandacul Gregor familia nu il mai considera om si il indeparteza. Gregor moare epuizat in camera lui devenita vagauna insalubra a unui gandac urias. Fara un limbaj comun orice sentiment se destrama ca si cum nu ar fi fost. De fapt un sentiment e un limbaj pentru minim doi, orice ar fi ei, gandaci sau oameni.

Cartea  am “citit-o” audio, de la Humanitas, pentru prima data cand citesc in limba romana o carte fara suport de hartie. Lipsesc insemnarile pe margine, orientarea spatiala in carte (nu-mi dau semana de unde sa iau un anumit paragraf). In schimb faptul ca am stat doar cu urechile ciulite mi-a lasat imaginatia in voie astfel incat in locul paginilor ma orientez  in carte dupa imagini, ca intr-un film! Mare descoperire si audio-book asta, de fapt ma intorc la povestile bunicii.

Si acum Nabokov despre Kafka:

II

Postat in carti. Taguri , .

October 27, 2009

2 comentarii

Prune si gutui

prune

Postat in fotografie.

October 14, 2009

0 comentarii