Nabokov a fost pasionat de entomologie – un gen de fluturi poarta numele de Nabokovia, numit astfel in onoarea scriitorului.
Cartea? O colectie de fluturi vii. Povestirea zbate frumos aerul abstract al lecturii. Un zbor scurt pentru ca este proza scurta. Dar un zbor in ale carui aripi cunosti repede si intens locuri (Rusia copilariei lui Nabokov sau Berlinul anilor ‘30) si oameni (vaduve, nobili scapatati, burghezi fericiti si dictatori incruntati).
In povestirea Ghid prin Berlin nu intalnim nimic util, nimic din ce ar trebui sa insemne un ghid.
“Ghidul asta e foarte prost, spuse posomorat nedespartitul meu tovaras de pahar. Pe cine intereseaza cum ai stat dumneata in tramvai si cum te-ai dus la acvariul din Berlin?”
Si critica continua dupa inca un paragraf in care scriitrul descrie o berarie banala:
“E neinteresant, spune cu un cascat plictisit prietenul meu. Problema nu sunt tramvaiele si testoasele, ci in general…”
Dar Nabokov se incapataneaza sa scrie despre tramvaie cu taxatori care au maini unice, berarii cu panze de paianjeni, inserari de primavara si mese cu musama cadrilata, toate pulseaza in bataia de aripi a unui fluture urias si unic pe care autorul, impotriva colectionarului, il creeaza si ii da drumul sa zboare efemer in aerul lecturii noastre. Literatura este fara indoiala un ghid prost prost pentru viata, dar incantator.
Ar fi putut sa scrie despre ce se intampla politic in Berlin, despre marsuri, despre parade, despre idei si dictatori care au schimbat lumea. Pe toate le gas
eai in orasul efervescent al acelor ani. Dar astea sunt tentatii. Tentatii pe care autorul nici macar in treacat nu le mentioneaza. Dincolo de stirea zilei e tesatura neinsemnata si continua a obiectelor si intamplarilor, acesta este locul unde Nabokov pleaca in cautarea povestirilor.
Povestirile lui Nabokov sunt o incantatoare definitie a literaturii, intinsa pe cateva sute de pagini in care poti deslusi inarmat cu lupa unui cititor atent etapele, renuntarile si cuceririle scrisului. Fiecare povestire are de spus ceva in particular, asa cum zborul unui fluture ne incanta, dar intreaga colectie este o metapoveste despre estetica literarara a lui Nabokov. Cu reusite si nereusite.
Am avut o pauza in ianuarie si s-au adunat mai multe povestiri. In total au fost 166 de povestiri din care intra in cafenea 5 nominalizati. Am ales sa punem povestirile intr-un nou format pentru usurinta lecturii. Daca ma insel si e mai dificil de citit acum, dati un semn.
“Urcand dar Teofin in templu, a vazut statuia care il inspaimanta prin imensitatea ei pe cei care o priveau. Si se relata chiar si o povestire mincinoasa precum ca, daca cineva va ajunge acolo, indata pamantul se va cutremura si va navali ciuma peste toti. Dar fiind el convins ca aceste vorbe sunt pline de povesti babesti a privit ca dispret imensitatea aceea care era fara suflet si a poruncit unuia care avea o secure sa-l strapunga pe Serapis cu o lovitura puternica. Pe 
Hobby e o carte in care poti citi 5 povestiri. O poti incepe de la orice pagina, fie cartea, fie povestirea. Nu sunt respectate conventiile de timp sau de spatiu. Pentru unii cititori poate fi derutant. Dar nu asta conteaza. Te obisnuiesti.
Pe coperta 4 scrie ca “Este cartea anului, marea surpriza a lui 2008“. Cel care sustine treaba asta este Dan C. Mihailescu. Ca multi altii banuiesc, nu am citit toate cartile aparute in 2008 si nu am cum sa-l contrazic. De aceea formulari critice de acest gen nu prea spun nimic.
Chinul calatoriilor, neplacerile afacerilor, mesele neregulate, seful autoritar si insolent, relatiile cu oameni care se schimba mereu incat nu dureaza si nu pot deveni mai intime, cam acestea sunt nefericirile lui


Comentarii recente